Cum ai fost manipulat ca sa nu-ti doresti copii, sterilizarea psihologica

Nu ti se mai cere sa aduci pe lume oameni de nadejde ai societatii care sa lupte pentru propasirea ei sau pentru apararea patriei sau pentru construirea societatii multilateral dezvoltate. Ti se cere un consumator de nadejde, iar pentru asta trebuie sa te asiguri ca ai suficienti bani in cont”.

 

Cum a ajuns copilul un produs de lux? Poate ca cel mai scump si costisitor produs de lux, cu costuri mari de intretinere, pe care ti-l poti permite dupa mult timp, ca pe un trofeu al intregii vieti¦ Copilul apare sau vine ultimul: dupa casa, dupa masina, dupa calatorii, dupa cariera. Oricum, dupa ce ai o anume solida situatie¦ Biologia umana este anexata socialului, mintea mentalitatii, dorintele noastre cele mai intime, pietei. Asa a fost dintotdeauna si asa va fi probabil pentru totdeauna, chiar daca nu pentru toti. Te cutremuri sa vezi cat de multa statistica se afla intr-un om si cum cele mai calde sentimente si fierbinti impulsuri ale omului sunt controlate de instante aflate dincolo de el, ale caror comandamente bietul om le confunda cu propriile sale acte sale de vointa, cu deciziile luate in mod liber si in deplina cunostinta de cauza. Cand omul striga vreau! de fapt altcineva ii sopteste: trebuie!

 

Crearea lui Adam din lut nu este doar un mit¦ Omul, mintea si sufletul sau sunt de o plasticitate extrema, infinit configurabila, ce pot lua orice forma le este impusa din afara. Substanta cugetatoare a fiintei umane, acel res cogitans este de fapt¦ plastilina. O plastilina care se crede dotata cu liber arbitru. Iata de pilda copilul, procreerea¦

 

Nemaidorindu-si copii sau facandu-i intr-un mod controlat, planificat si asigurat, oamenii actioneaza, fara sa-si dea seama, la comanda societatii de consum in care traiesc. Caci societatea noastra actuala nu mai are nevoie neaparat de o cantitate mare de oameni, ci de consumatori de calitate. Societatea bazata pe productie avea nevoie de forta de munca, in consecinta cererea de copii era mare, fapt care se reflecta in interiorul fiintei umane ca dorinta-obligatie, ca inclinatie-datorie de a zamisli multi copii, copii apti pentru munca. O confirma practica de a introduce cat mai devreme copiii pe piata muncii, de a le valorifica cat mai devreme capacitatea productiva (un singur exemplu: copiii-mineri din secolul al XIX-lea, ce coborau in mina alaturi de tatii lor, in conditii grele de munca, de pe la 7-8 ani).

 

Societatile razboinice cereau si ele o cantitate mare de copii din motive lesne de inteles. Valorizarea baietilor in defavoarea fetelor are, evident, si ea o ratiune social-economica: barbatul este mai dotat de la natura cu o forta fizica mai mare decat a femeilor, lucru cat se poate de util in vremuri trecute atat pentru productie cat si pentru razboi. Dorindu-si baieti mai mult decat fete, oamenii nu faceau decat sa raspunda unei cerinte a societatii in care traiau. Dorinta lor nu era decat cerinta internalizata a tipului de societate, o nevoie economica transfigurata intr-o nazuinta intima.

 

Astazi, societatea noastra nu mai are nevoie nici de baieti, nici de multi copii, are suficiente mijloace performante non-umane prin care-si poate asigura, cu o minima implicare a omului, functionarea optima atat pentru productie, cat si pentru razboi. In urma procesului de continuu progres tehnologic, necesarul de resurse umane s-a redus dramatic si inca descreste. Automatizarea si robotizarea actuale presupun un numar infim de manipulatori si, datorita gradului redus de implicare a factorului uman, o pregatire de specialitate tot mai sumara, mai rapida si mai eficienta¦

 

Diferentierea sexuala devine si ea, din aceleasi motive, indiferenta din punct de vedere economico-social (forta fizica nu mai este necesara nici in procesul de productie, nici in razboaie, orice mare confruntare nu va mai fi de acum inainte decat o conflagratie a butoanelor). Datoram principiilor iluministe ideile si motivele pentru care femeia este egala cu barbatul, dar faptul ca azi respiram intr-un aer complet egalitarist are o origine pur economica: indiferenta de care vorbeam mai sus, inutilitatea diferentierii sexuale in tipul de economie actual. (Un prieten ceva mai varstnic imi vorbea despre caderea in desuetudine a muschilor barbatului, care nu mai folosesc la nimic, nici macar sa care bagajele unei femei, pentru asa ceva exista¦ trolerul!

 

Infatisarea barbatului este in plin proces de redefinire, dar constanta tuturor inventiilor pe aceasta tema, metrosexualul, ubermetrosexualul, neosexualul sau tehnosexualul, este configurarea unui barbat in absenta atributelor clasice ale masculinitatii: putere fizica, muschi, agresivitate. Un erou precum Hercule va deveni complet ininteligibil generatiilor viitoare carora, inainte de o banala vizita la muzeu, va trebui sa li se tina lectii introductive serioase pentru a intelege ce inseamna excrescentele de pe bratele barbatilor reprezentati in operele de arta.) Astazi ti se cere sa aduci pe lume nu un copil, ci un client.

 

Ma intorc la dorinta actuala de a (nu) avea copii. Societatea actuala, bazata pe consum, nu tine neaparat sa aiba copii, mai mult decat limita de supravietuire demografica. Important pentru ea este sa aiba consumatori de calitate, capacitati cat mai devreme in acest sens. Daca faci un copil, trebuie sa te gandesti cu foarte mare grija daca ai ce-i oferi! De fapt, in spatele acestui aparent atat de responsabil principiu al parentalitatii se ascunde imperativul economic: trebuie sa faci un copil in stare sa consume cat mai mult si cat mai devreme, telefoane mobile, laptopuri, excursii, imbracaminte, produse farmaceutice, vitamine, televiziune, internet, cinematograf. Vizitele la mall-uri, la hypermarketuri sunt subintelese. Astazi ti se cere sa aduci pe lume nu un copil, ci un client. Un client cat mai potent, un client pe care esti invatat cum sa-l inveti sa ceara, sa consume, sa cumpere. Rasfatul nu mai este demult un viciu al educatiei, ci principiul fundamental al pedagogiei actuale. Fa-ti copilul fericit si cumpara-i¦

 

Fii un parinte perfect si ofera-i copilului tau¦ sunt sintagme omniprezente in reclamele destinate acestui segment de piata. Un asemenea copil-cumparator, un asemenea copil-client necesita intr-adevar un capital serios, implica o investitie financiara sustinuta. Nu ti se mai cere sa aduci pe lume oameni de nadejde ai societatii care sa lupte pentru propasirea ei sau pentru apararea patriei sau pentru construirea societatii multilateral dezvoltate. Ti se cere un consumator de nadejde, iar pentru asta trebuie sa te asiguri ca ai suficienti bani in cont. S-au dus vremurile in care unde mananca unul, mananca si al doilea si unde mananca al doilea, mananca si al treilea, s-au dus vremurile in care se spunea unde apare un iepure, creste si o tufa, s-au dus vremurile in care copilul avea nevoie doar de hrana, de cateva jucarii si de hainute, care puteau fi de altfel reciclate de la fratii mai mari. Astazi nevoile elementare ale fiintei umane pot fi satisfacute mult prea usor (hrana, dar si caldura, igiena, adapostul, securitatea, sunt mai ieftine si mai accesibile ca niciodata) pentru a mai pune accentul pe ele. Alte dorinte sunt inventate si implementate in sufletele copiilor iar, mai intai, in ale posibililor parinti care pot decide ca e mai bine sa nu ai deloc copii decat sa-l supui nefericirii de a nu detine un gadget de ultima generatie. Pentru societatea actuala este mai profitabil sa aiba copii Down cu parinti avuti decat copii sanatosi cu parinti saraci. Spartanii isi zdrobeau de stanci baietii cu betesuguri (dizabilitati in limba de astazi), astazi suntem pe cale sa-i zdrobim pe copiii fara niciun sfant in buzunar. Si intr-o parte si in cealalta un nou-nascut este declarat viabil daca este functional, util societatii in care s-a nascut. Un copil cu handicap este o comoara pentru societatea actuala daca este sustinut de parinti instariti: proteze, medicamente, tratamente, de la natura inzestrat cu atatea nevoi, atatea lucruri ii sunt necesare ca furnizorilor le lasa gura apa¦ In jurul lui, ca de altfel in jurul oricarui copil, roiesc astazi ei, furnizorii de bunuri si servicii, mai ceva decat magii in jurul pruncului Iisus, cu singura diferenta ca darurile lor sunt contra-cost!

 

Paradoxal sau nu, un copil singur la parinti consuma mai mult (deci este mai valoros pentru societatea de consum) decat un copil care mai are un frate sau o sora. Copilul de astazi, fata de care ai datoria, ne invata mai mult sau mai putin subliminal societatea actuala, sa te gandesti inainte de a-l naste, daca ai ce-i oferi, este copilul-cerere. Esti invatat ca trebuie sa aduci pe lume o cerere, o fiinta care sa ceara, cat mai mult!, si ca trebuie sa ai un portofel pe masura astfel incat sa dai raspuns tuturor solicitarilor sale. De aceea majoritatea oamenilor, atunci cand se decid sa aiba copii, se decid tarziu (dupa ce dobandesc capitalul necesar investirii in copilul-consumator) si se limiteaza la unul singur.

 

Mai bine unul si sa-i poti oferi totul, cred bipezii de azi, decat doi sau trei si sa le oferi ceva mai putin decat totul. Un calcul care, din nou, convine foarte bine societatii: un copil singur la parinti este mai lacom, mai egoist, mai centrat pe sine, mai predispus sa faca febra cumparaturilor (ce cliseu sugestiv!) decat unul care mai are frati cu care este nevoit sa invete sa imparta, in raport cu care isi limiteaza dorintele si, lucru esential, cu care isi poate petrece timpul altfel decat cheltuind si satisfacandu-si nevoile strict personale. Paradoxal sau nu, un copil singur la parinti consuma mai mult (deci este mai valoros pentru societatea de consum) decat un copil care mai are un frate sau o sora.

 

Nu mai demult de o generatie-doua in urma erau inca bine stiute beneficiile economice (pentru familie) si psihologice ale generarii mai multor copii: fratii se sustin reciproc, cei mai mari ii cresc pe cei mai mici, la varste mai mari fiecare sustine familia de provenienta, care devine si mai puternica, si mai stabila. Echilibrul psihic al individului este mult mai asigurat atunci cand are frati decat atunci cand este singur pe lume. Fratii raman, unul pentru altul, substitut al parintilor dupa ce acestia mor. Ce nevoie are insa societatea actuala de o familie mare ce risca sa devina o comunitate cvasi-autarhica si de un individ care nu trebuie sa apeleze la serviciile ei contra-cost? Un frate este de multe ori cel mai bun prieten, cel mai bun psiholog, cea mai apropiata, prompta si filantropica banca (iti imprumuta bani fara dobanda, fara garantii, sau chiar fara sa ti-i ceara inapoi). Un sprijin gratuit pe termen nedeterminat (sangele apa nu se face!) care concureaza absolut neloial cu toate societatile financiare, bancare, sau de sprijin psihologic.

 

E absolut evident ca societatii actuale ii convine mult mai bine un om singur (si deci mai vulnerabil) decat un om care face parte dintr-o comunitate fundamentata pe legaturi de sange si care-i poate satisface niste nevoi ce altfel nu pot fi satisfacute decat contra-cost. Parintii devanseaza si excedeaza solicitarile progeniturii, fie oferindu-le copiilor lor lucruri in exces, fie lucruri de care nu au nevoie, coplesindu-i cu obiecte sau servicii fata de care nu a existat niciun interes prealabil. Odata trezita insa, dorinta copilului-cerere este insatiabila. El functioneaza in felul acesta conform programului pe care l-a primit, el isi face in felul lui inca de la cele mai fragede varste datoria fata de societate!

 

El stie ca trebuie sa ceara si o va face pana la ultimele consecinte. Parintii la randul lor isi fac datoria oferindu-le copiilor tot ce vor sau mai mult decat atat. Niciunul din ei, nici copiii, nici parintii nu-si imagineaza ca dorintele, sentimentele, emotiile lor, darurile pe care si le fac, zambetele si lacrimile lor asculta de poruncile ferme ale unui supra-eu intransigent, ce nu admite contrazicere si abatere. Nu-si pot imagina ca sufletele lor executa, se supun unor comandamente primite de la o ratiune social-economica. Cred ca sunt liberi si umani, unii oferind, ceilalti primind cat mai mult, tot mai mult¦

 

In istoria sterilizarii, nu a mai existat cred vreo metoda mai eficienta de sterilizare decat sterilizarea psihologica din vremurile noastre. Niciunuia dintre cititori nu-i este straina cred imaginea mamei sau a tatalui care-si plimba copilul de cativa anisori prin supermarket intrebandu-l ce vrea, ce doreste sa manance dimineata, la pranz, seara¦ Vezi copii cu casul la gura alcatuind meniuri complicate, punand in caruciorul la care abia ajung caserole cu oua, pachete de unt, cutii de branza cu mucegai, sticle de sampanie (pentru copii, varianta inca nealcoolica). Am vazut copii mici irezistibil atrasi de frigidere, masini se spalat, aparate de aer conditionat si implicati activ, responsabilizati devreme, deh!, in achizitionarea lor. Copii care decid unde isi va petrece familia lor vacanta si care rezerva biletele online¦

 

Un asemenea copil este greu sa ti-l permiti¦ Si crezi ca esti un om responsabil atunci cand te gandesti ca mai bine nu faci un copil decat sa nu ai ce-i oferi¦ Sau sa astepti pana ce devii suficient de instarit ca sa-ti permiti un Pantagruel¦ Nu esti de fapt decat un sclav, o scula, o unealta a societatii de consum care-ti porunceste sa-i livrezi numai clienti cu dare de mana, cheltuitori, avizi, lacomi, insatiabili. Iar daca nu poti, e mai bine sa te auto-sterilizezi. Sterilizarea nu se mai practica, precum in trecutul de trista amintire, prin verdicte judecatoresti prin care oamenii cu diferite dizabilitati sunt condamnati la a nu se reproduce; astazi este voluntara, benevola.

 

Eugenia a atins un grad de perfectionare imposibil de prevazut in vremea nazistilor de pilda: omul se sterilizeaza de unul singur din momentul in care trebuie sa recunoasca, in fata societatii de consum neiertatoare, ca este atins de cea mai grava dizabilitate: aceea de a nu avea suficienti bani pentru a aduce pe lume un consumator puternic, un client sanatos, un mancau si un cheltuitor desavarsit. In istoria sterilizarii, nu a mai existat cred vreo metoda mai eficienta de sterilizare decat sterilizarea psihologica din vremurile noastre.