Cum au aparut macii

Demult, traia intr-o casuta mica, de la marginea unui sat, o femeie vaduva, care avea un baiat cuminte si bun. Insa erau saraci, traind in lipsuri si greutati.

 

Asa se face ca intr-o zi biata mama nu a mai avut ce pune pe masa. Cu inima stransa, l-a trimis pe baiat la un var din satul vecin, cu rugamintea sa le dea cate ceva de-ale gurii. Si chiar daca nu aveau de nici unele, tot nu l-a trimis cu mana goala. Femeia i-a dat baiatului un stergar frumos tesut si brodat, pe care sa i-l duca in dar varului din satul vecin.

 

Zis si facut! S-a grabit baiatul sa-si asculte mama si a pornit la drum. Nu avea prea mult de mers: trebuia sa treaca prin padure, apoi peste un camp si, dincolo de drumul de la marginea campului, era satul vecin.

 

Mama si-a sarutat feciorul si l-a trimis cu Doamne-ajuta! S-a apucat apoi sa mai trebaluiasca prin casa si prin curte. Timpul s-a scurs repede si, dupa cateva ceasuri, vazand ca nu se intoarce, femeia a inceput sa-si faca griji si sa se framante. Cand a inceput sa se insereze si copilul tot nu aparuse, biata femeia a plecat sa-si caute baiatul.

 

A trecut prin padure strigandu-l , dar nici un raspuns. A ajuns la marginea campului si tot nu si-a zarit baiatul. Acum inima ii batea cu putere, iar lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraji. A inceput sa alerge pe camp, strigandu-l si cautandu-l cu ochii in toate partile. De atata graba, opincile, si asa vechi si roase de vreme, se rupsera de tot, dar femeia nu mai simtea ghimpii si maracinii campului, ce-i intepau picioarele la fiecare pas. Se gandea doar la copil si se ruga necontenit Maicii Domnului sa nu fi patit baiatul ceva.

 

Si fiecare strop de sange, unde cadea, se preschimba intr-o floare mare si rosie, de culoarea sangelui. Si asa s-a umplut campul de maci. Intr-un tarziu, l-a gasit. Zacea, saracutul, intins, caci slabit si nemancat cum era, nu avusese putere sa ajunga pana in celalalt sat. Bucuroasa ca in sfarsit l-a aflat, femeia si-a luat copilul in brate si l-a adus inapoi acasa, multumind cerului ca si-a gasit baiatul. De atunci au ramas macii pe campuri! Ei amintesc de dragostea oricarei mame si de efortul si sacrificiile pe care aceasta le face pentru copiii ei. Se zice ca nimeni n-a putut sa numere vreodata toti macii de pe un camp, asa cum nimeni nu poate numara sacrificiile si eforturile pe care le face o mama pentru copiii ei.

 

Din Legende crestine pe intelesul celor mici / Leon Magdan., Bucuresti: Editura Mateias, 2006