Cum ne dam seama ca o relatie este binecuvantata de Dumnezeu? Intrebati-L pe Dumnezeu!
Femeia, de la creatie, astfel este nascuta, sa se dea mirelui sau precum trandafirul se da lacrimii de roua ce pica dimineata pe dansul. Ati inteles ideea? Puritatea aceasta, integritatea femeii la casatorie¦ Noi tot vorbim de fecioria femeii! Dar de fecioria barbatului¦ mai ocolim, asa, cand de fapt si una si cealalta se cer pentru desavarsirea umanului din ei. Asa cum manastirea este locul implinirii, nu al defularii si al retragerii. Cand nu te-ai implinit in uman, te implinesti in manastire .
Cele mai dese intrebari pe care le pun liceeni, in general, sunt acestea legate de castitate si casatorie. Si de fiecare data ma duc cu gandul la icoanele mari ale Maicii Domnului pe care le am in memorie, sau la frumusetea Bisericii. Si le-am spus: incercati sa va inchipuiti ca intrati intr-o Liturghie in care altarul nu exista, deci Biserica nu-i desavarsita. Sau cititi un manual, care pe dinafara va indica materia care va place voua cel mai mult, si cand va uitati inauntru, descoperiti filele de la materia care va place cel mai putin.
Si apoi, mai este o treaba pe care as vrea sa v-o pun intotdeauna la inima. Eu cred ca vorbim foarte mult de fecioria de dinainte de casatorie si uitam de foarte multe ori sa vorbim de fecioria de dupa casatorie. Aceea care pastreaza integritatea familiei, aceea care pastreaza unitatea familiei, aceea de care avem absoluta nevoie pentru ca Betleemul acesta, care este familia, sa se faca desavarsit pentru fiecare dintre noi. Dar se intampla lucruri totalmente reprobabile si pentru aceea ca, constatand ca formalitatile au fost indeplinite, va declar sot si sotie -, atunci cand vin tinerii la spovedit, consilierea noastra pastorala in raport cu ei tinde spre zero. Suntem neatenti, continuam sa cununam in Biserica oameni pe care nu-i spovedim sau, de exemplu, ii spovedim, constatam ca au trait o viata in concubinaj ani de zile si¦ nu-i nimic rau, va casatorim; nicio problema nu este! De parca Biserica poate binecuvanta concubinajul! N-o poate face decat in situatiile extreme. Si cred ca in anumite privinte ar trebui sa fim mult mai atenti la modul cum prezentam lucrurile acestea credinciosilor nostri din parohie. In Ardeal era vorba aceea, nu stiu, poate tehnica era in toata tara de fapt, care se striga inainte: Se cununa Gheorghita cu Vasilica. Da! Trei duminici inainte. Si toti zic: A, ce, ca astea-s vraji! Ce sa mai strigi acuma?¦ Sun, da’ pe de alta parte strigau ca sa vada daca nu este un amestec de sange. Strigau ca sa vada daca nu sunt probleme de moralitate la cei doi. Eu am auzit odata intr-un sat cand o zis o tanti din spate, din biserica: Parinte, nu mere! Ca muma lu’ ceea ii verisoara primara cu tata-so lu’ cela! Si, intr-adevar, mergand la forma aceea initiala de a cerceta neamurile, asa era. Sau altadata, undeva spre Sebes: Parinte, nu mere, ca asta se tane de trii ani de zile cu unu’ la oras si prostu’ asta nu stie! O zas-o femeia pe sleau, in fata comunitatii!
Acuma este drept ca, din pacate, vocea comunitatii este tot mai nesigura, cand nu-i tacere complice. Oamenii vin la Biserica numai ca sa aiba de unde pleca, uneori. Nu vin sa schimbe ceva, sa se transforme, sa simta ca traiesc ceva cu totul si cu totul deosebit. In vremea studentiei mele, citeam la vladici vestiti ai Banatului, care vorbeau despre plaga mare a concubinajului in Banat. Si era aceasta si pentru ca atingea putin Occidentul, probabil. Acuma ce ma fac, ca Romania-i cat Banatul, sau Banatul a intrat in Romania!
Si sa va mai zic un lucru. Am facut un studiu de sociologie aplicat la scara mica. M-am dus in toate cancelariile din Sibiu ale scolilor generale si ale liceelor s-am calculat acolo¦ Am zis: Care-i casatorita sau cer-i casatorit, cati sunt divortati, ca divortialitatea acum e o alta forma de concubinaj -, cati sunt casatoriti ca si cum n-ar fi? Si sigur, ei au scris ce au vrut, dar marea majoritate au scris cinstit ce a fost acolo si-am constatat cu stupoare ca noi avem profesori, in 70% dintre cazuri, totalmente anacronici in ceea ce priveste viata de familie. Or, asta se manifesta in modul lor de a se purta cu copiii. Asta se reflecta in modul lor de a preda anumite materii, in modul lor de a-si transmite iubirea copiilor, si deja lucrurile se complica la nesfarsit. Care-i solutia Bisericii?, o sa ma intrebati. Si o sa va spun: solutia Bisericii este deja pusa pe rol. Avem Taina Spovedaniei, avem randuielile noastre referitoare la cununie, avem, acolo unde preotul isi ia in serios misiunea, modeul pastoral fundamental de a-i putea face pe oameni sa iasa din pacat. Ca in fond, sa stiti, nu ma tem atat de tare de cei care pacatuiesc inainte de nunta si apoi, casatoriti, stau in sobrietatea lor si, aducandu-si aminte mereu de pacatul savarsit, traiesc o viata deplin pocaita si intoarsa catre Dumnezeu, m-am facut preot pentru ca eu mai cred inca in pocainta oamenilor -, ci ma tem de aceia care frizeaza puritatea inainte de casatorie, si nu o au, si intra farisei in casatorie si strica, de fapt, calcand in picioare tot ceea ce poate fi mai sfant in ceea ce priveste taina casatoriei.
Cum ne putem da seama cand o relatie de prietenie este binecuvantata de Dumnezeu?
Intrebati-L pe Dumnezeu!
