Da cat poti, dar da!
Ne spunea mereu sa facem milostenie. Zicea: Da cat poti, dar da! Ca milostenia e mare inaintea lui Dumnezeu, sterge multe pacate!. Iar alteori ne spunea: Mai omule, milostenia te ridica la cer si Dumnezeu iti asculta rugaciunea.
Parintele ne cerea mereu sa dam. Asta-i placea: sa fii milos. Ne zicea: Daca primesti, sa dai. Oricat de putin. Dar sa dai. Daca cineva iti da un covrig, iar langa tine sade unul ca tine, un om sarman, un frate de-al tau, rupe din covrig o bucatica si da-i si lui. Ca Dumnezeu e mare si poate din bucatica aia sa va sature pe amandoi.
Ne mai zicea: Cand dai, sa nu-ti para rau. Sa dai cu bucurie ca langa tine e ingerul care te scrie in cartea cu fapte bune. Iar daca iti pare rau, nu te poate scrie ca te indoiesti in inima ta. Si lui Dumnezeu nu-I plac indoielile. Dumnezeu e drept si bun si vrea sa fim si noi la fel.
