Daca relatia dintre om si inger pazitor se rupe, omul rataceste…
Foarte interesanta este povestea acelor trei tineri care ardeau in cuptorul Vavilonului, pedepsiti pe nedrept. Mai era inca o persoana acolo, iar persoana aceasta, a patra, era Duhul lui Dumnezeu care ii proteja de durere. Omul are acest aparator care se identifica cu toata povara vietii, ca de aceea Dumnezeu da ingerul pazitor. Nu-l da pentru cine stie ce calcule, socoteli, adica sa fie complice omului, sa avem noi in viata noastra dezordonata un pazitor care, orice am face, sa ne scoata la liman. Nu! Dumnezeu i-a dat omului umilinta, smerenia, i-a dat greutatile ca sa se caleasca, sa invete ascunzisurile vietii. Ingerul il ajuta sa treaca peste toate, intre om si inger trebuie sa se stabileasca o relatie care sa dureze pana la mantuirea sufletului. Daca relatia dintre om si inger se rupe, omul rataceste, ingerul se departeaza, diavolul vine si castiga fara lupta.
Cand vine monahul la calugarie si-l intreaba staretul: De ce-ai venit frate? Doresti viata duhovniceasca de buna voie? Da. Dar sa stii ca aici vei avea incercari grele, umilinte, smerenie, fel de fel de lucruri care nu-ti vor fi pe plac. Numai lucrurile care nu-ti plac la prima vedere iti intaresc sufletul si rabdarea, te pregatesc pentru o viata de ales¦
Din Adrian Alui Gheorghe, Parintele Iustin si morala unei vieti castigate, Editura Credinta Stramoseasca, pp. 158-159
