De ce la lucrurile lumii va gandeati si la Mine nu?
– Sunt parinti si frati care sunt obisnuiti sa faca un anumit numar de acatiste sau paraclise si care se simt obsedati daca nu le-au citit, indiferent cum. Cum sa procedam si cum sa traim noi insine acest canon de manastire ca totusi sa si implinim, sa nu fie o lenevire din partea noastra, dar in acelasi timp sa avem si trezvie, o constiinta treaza?
– Mi-am facut canonul! Acum da-mi Doamne ce-am facut! Nu, dragii mei! Trebuie sa avem o permanenta trezvie! Canonul este obligatia calugarului. Dar daca ascultarea este de durata si a luat posibilitatea de a face canonul, este mai mare ascultarea, taierea voii decat canonul.
Uite, ca sa ma intelegeti, va dau un exemplu. S-a insurat un baiat cu o fata, Nicu cu Ioana. Si dupa nunta Ioana a trecut la bucatarie si Nicu s-a dus la lucru. Si fata a afumat mancarea. Auleu! Ce-o sa zica Nicu?. Se perpelea, saraca! O sa ma certe: Nici atata n-ai invatat?. Ea, constiincioasa mititica. Si a venit Nicu: Draga Nicule, iarta-ma, am afumat mancarea!. Lasa, draga, nu ma intereseaza! Dar, de ce nu te-ai gandit la mine toata ziua? Asta ma interesa pe mine!.
O sa ne intrebe pe noi Dumnezeu: Eu v-am facut si v-am inzestrat cu atatea haruri, cu paza mare, ingeri pazitori. Cerurile erau in mana voastra. Dumnezei dupa har puteati sa fiti, de ce nu va gandeati si la Mine? De ce va imprastiati? De ce la lucrurile lumii va gandeati si la Mine nu?.
Din Ne vorbeste Parintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Manastirea Sihastria, 2010, p. 70
