De ce m-ai lipsit de partea mea?
Un scriitor in vizita la Sfantul Mormant a cunoscut un calugar de acolo. Acesta, referindu-se la parintii sai, i-a spus urmatoarele: Tatal meu era sarac dar foarte evlavios si cand se savarsea Liturghia il astepta pe preot la poarta bisericii. in schimb mama nu era credincioasa si rar dadea pe la biserica.
Duminica prefera sa stea acasa, sa gateasca pentru familie si sa faca treburile casei. Cand au murit parintii mei, i-am vazut pe amandoi in vis. Tatal meu se gasea intr-o gradina frumoasa, minunata si acolo se bucura de fericirea Raiului, mama insa imi zicea cu mare durere: da-mi copilul meu si mie sa mananc putin din farfuria ta. Mi-e foame!
A doua zi cand m-am trezit, ma gandeam ca daca mama este moarta, ce fel de mancare mai poate sa pofteasca? Cu siguranta avea nevoie de hrana duhovniceasca!
Fara ezitare am mers la Manastirea sfantul Sava si am dat cele necesare, cu rugamintea sa faca 40 de Liturghii pentru mama, ca Dumnezeu s-o inalte putin si sa fie impreuna cu tata, sa se bucure si sa aiba parte de fericirea Raiului.
Inainte, insa, sa se incheie cele 40 de Liturghii l-am vazut in somn pe tata zicandu-mi cu o figura posomorata:
– De ce m-ai lipsit de partea mea?
Va asigur, a zis calugarul, ca am rosit, de jena. N-am stiut ce sa raspund!
A doua zi am anuntat sa adauge imediat si numele tatalui meu la sarindar si cand s-a terminat am mai dat inca unul pentru amandoi. Dupa aceea am vazut ca sunt linistiti si multumiti, fara sa ma mai tulbure. De atunci au trecut mai mult de 20 de ani si continuu fac parastase pentru ei si dau sarindare, ca sa aiba mai multa odihna in Domnul
Sotirhos P. M., Calea Odihnei, Atena 1991 2, pag. 41-42
