De ce oamenii sensibili sufera?
Eu cred ca toti oamenii sunt sensibili. Dar unii si-au acutizat aceasta sensibilitate. Si aceasta este o slabiciune. Afectivitatea neluminata de har, devine slabiciune. Pe de alta parte, sa-I dam slava lui Dumnezeu ca inca mai simtim durerea intr-o lume producatoare de algocalmine. Ca sa facem fata durerii, e nevoie sa ne aratam mereu lui Dumnezeu, sa cerem si sa luam mereu putere de la El, sa invatam sa iubim pe crucea relatiilor noastre cotidiene. Sa mergem cu sensibilitatea pana la fratele care imi este vrajmas.
Daca vad un om ca i-a cazut o caramida in cap si-i curge sange, nu mi-e mila? Si cand ii cade un drac pe suflet sa nu-mi fie mila? Aceasta sa vedem: sub caramida, capul spart, sub cel care ma jigneste, sufletul lovit de vrajmas. Ca vrajmasul nu e aproapele meu, vrajmasul este diavolul care vrea sa ma desparta de fratele meu. Daca suntem sensibili, sa suferim si pentru sufletul acela care ne face rau, asa cum ne invata Domnul in porunca iubirii vrajmasilor. Sa ne rugam pentru ei si sa-i binecuvantam si vom vedea cum lucreaza Domnul.
Monahia Siluana Vlad, Mestesugul bucuriei, Cum dobandim bucuria deplina, ce nimeni n-o va lua de la noi, Editura Doxologia, 2009
