De ce plangi?
– Pentru ce plangi?
– Pentru ca sunt femeie!, raspunde mama.
– Nu inteleg¦,, zice micutul.
Mama il imbratiseaza si ii spune: Si n-ai sa intelegi niciodata¦
Mai tarziu, copilul isi intreaba tatal:
– De ce plange mama?
– Nu stiu nici eu! Toate femeile plang fara motiv!, a fost tot ce i-a putut spune tata.
Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu:
– Doamne, de ce plang femeile asa de usor?
– Cand am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi, dar destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si aceea de a respecta respingerea cu care o trateaza adesea propriii copii. Forta de a avea grija de familie, in pofida bolilor si a oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit. I-am dat forta care ii permite sa continuie cand toata lumea abandoneaza. I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramane alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia¦
Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in felul in care isi aranjeaza parul. Frumusetea unei femei sta in ochii ei! Aceasta este poarta catre inima ei, locul unde se adaposteste dragostea. Si, adesea, lacrimile ei sunt cele prin care poti sa-i zaresti inima.
Sursa Vitaminele zilnice pentru suflet, editura Pauline
