Degeaba ai postit, degeaba ai tacut¦
O femeie a venit la duhovnic si i-a spus:
– Parinte, anul trecut, de Craciun, mi-ati dat canon sa invat cativa psalmi si sa ii rostesc ori de cate ori pot. Si mi-ati dat binecuvantare ca in fiecare zi de vineri sa ajunez, si sa incerc sa nu mai clevetesc si sa nu mai vorbesc fara rost. Am invatat pe de rost toata Psaltirea, am ajunat nu numai vinerea, ci si lunea si miercurea. Iar de vorbit, am inceput sa vorbesc din ce in ce mai putin, si la serviciu toti ma lasa in pace, ma privesc ca pe o ciudata. Tac aproape tot timpul. Ii salut pe colegi cand vin si cand plec, iar in rest nu am nimic de impartit cu nimeni. Am citit o carte despre marii pustnici yoghini si m-am gandit ca trebuie sa duc si eu o viata mai aspra.
– Ti-am spus eu sa inveti toti psalmii?
– Nu.
– Ai zis psalmi?
– In fiecare zi spun o Psaltire intreaga.
– Trebuia sa vii sa imi ceri binecuvantare pentru asa un canon. Spune-mi, iti dai seama cand te ispiteste mandria?
– Parinte, asta este singura mea patima. Ca ma tot compar cu altii, si imi dau seama ca nimeni nu e ca mine. Nu zic ca sunt sfanta, dar, daca nu as fi mandra, poate ca as ajunge la sfintenie.
– Eu nu ti-am spus nici sa ajunezi lunea, miercurea si nici sa taci tot timpul. Ai facut astea de capul tau si, prin mandrie, ai pierdut plata ostenelii tale. Nu esti la masura la care sa postesti atat si nici la cea la care sa taci atat. Il iubesti mai mult pe aproapele tau?
– Parinte, dar am incercat sa ma ocup doar de desavarsirea mea. Nu am mai avut timp sa ma gandesc la altii sau sa ma rog pentru ei.
– Degeaba ai postit, degeaba ai tacut. Daca vrei sa dobandesti raiul, fa ceea ce iti spune duhovnicul. Eu stiu mai bine cum trebuie sa urci pe scara virtutilor. Dar, daca modelele tale sunt pustnicii yoghini, care erau inselati de puterile intunericului, cazi la randul tau in inselare.
Din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumenita. Galati. 2004
