Divortul e un pacat care atarna grav asupra omului

Divortul e un pacat care atarna grav asupra omului. Al doilea este avortul. Atunci nu te mira ca intreg pamantul se polueaza din punct de vedere spiritual. Pacatele ajung sa fie strigatoare la cer. Pentru ca aceasta deranjeaza mersul lucrurilor firesti.

 

 Hristos gaseste o portita in Evanghelie si spune ca o casatorie isi pierde valabilitatea in cazul in care unul dintre soti pacatuieste.

 

Da, stiu! La Matei, in care spune ca aceasta se intampla numai in caz de pacatuire, dar nu spune ca apoi se poate casatori a doua si a treia oara. Nu!

 

 Practic, asta inseamna ca in momentul in iti inseli sotul sau sotia ai distrus legatura.

 

Legatura sacra de la nunta.

 

 Ai distrus-o in momentul in care ti-ai inselat sotul sau sotia. Dar stiti cum se intampla de multe ori in lume. Barbatul si femeia au o familie, unul dintre ei isi inseala partenerul, dar dupa un timp isi da seama ca a gresit. Casatoria – legatura sacra spuneti ca nu mai exista, dar cel care a gresit se duce la preot si se spovedeste, nu vrea sa-si piarda familia. Care este puterea spovedaniei in acest caz?

 

Puterea spovedaniei este nelimitata. Puterea de a lega si dezlega. Dupa cum zice Hristos: Adevarat zic voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer (Mt. 18, 18). In cazul in care individul e divortat, el nu este dezlegat si cuminecat pana nu intra in regula. Pana cand se cununa si face a doua nunta cu femeia cu care se ia. Pentru ca Biserica ii face asa-numita dezlegare a divortului.

 

 Sa vorbim despre avort. Ce se-ntampla in momentul avortului cu sufletul?

 

Sa ramanem inca la divort. La limite. Divortul este nedorit de Dumnezeu. Dar Dumnezeu este un parinte iubitor de oameni si a dat puterea institutiei pe care a lasat-o pe pamant, Biserica, sa rezolve cazurile de la caz la caz. Dar in limita adevarului si a dreptatii.

 

 Iata ce ma intreaba un barbat: Doi oameni sunt casatoriti si in viata unuia apare al treilea. Intre cei doi membri ai familiei nu exista intelegere, nu exista comunicare. Cei implicati in legatura extraconjugala au preocupari caritabile. Lucreaza la o fundatie pentru ajutorarea unor copii saraci. Ce este mai placut lui Dumnezeu: sa plec cu persoana aceea, sa fiu fericit, sa ajut o multime de oameni si sa ridic slava lui Dumnezeu, sau sa-mi petrec viata nefericit si neimplinit?

 

Dar ce inseamna fericirea? Cine ti-a provocat nefericirea? Ti-a dat-o cineva cadou din afara sau tu esti dobitocul?! Cine ti-a dat sa fii nefericit langa sotia langa care ai trait un an, doi?!

 

 Dar daca imi dau seama ca nu am nici un punct comun cu ea?

 

Cum adica sa nu ai nici un punct comun? Cu ce poti dovedi ca nu ai nici un punct comun? E un moft. Nu e o justificare.Adica pur si simplu un barbat isi lasa nevasta si copiii pentru ca i s-a facut draga alta femeie. Dumneata o justifici pe aceasta. Consideri ca e ceva sacru, ca pe urma sa faci milostenii si nu stiu ce? Si apoi te duci la aia cu indulgente, platesti o suma si te iarta de pacate? Nu-i asa! E o rusine aceasta! Sa justifici neputinta ta ca nu ma mai pot intelege cu nevasta. Cum vine asta? Dar, totusi, pentru neputintele tale Biserica da slobozenia aceasta, dar sa nu iti inchipui ca esti fericit asa. Adica cum vine treaba aceasta, ca o femeie isi inseala barbatul? Dumneata o poti considera pe aceasta ca poate fi o fapta binecuvantata de Dumnezeu? Ca un barbat isi inseala femeia se poate justifica asa ceva? Nu poate justifica, domnule! Pacatele sunt pacate! Si dumneata si toti barbatii sunt ispititi ca sa va uitati la o femeie, dar asta nu inseamna ca iti iei poalele in cap ca ti-a picat cu tronc la inima orice femeie si o pui la spate pe propria ta sotie! Asta inseamna ca tu esti OM?

 

Ti-ai luat o sotie… m-ai intrebat de legea lui Moise daca nu se aduce divortul daca nu e ceva fortat. Nu! E fortat, dar impotriva neputintelor noastre, a tuturor. Am devenit ce suntem acum. Ca n-avem nici o lege, si atunci noi ne plangem de toate catastrofele care vin in viata. Dar cine-i vinovat? Dumnezeu din cer e vinovat? Ca el ne-a creat fapturi libere si asta nu inseamna numai ca nu esti in temnita cu lanturile pe maini. Esti liber de voia ta proprie. Ce splendid este cand un barbat…, da, se uita si la una, si la alta, bineinteles ca nu l-a oprit nimeni, dar zice: Eu am femeia mea, mi-a nascut primul copil, cu ea am trait pana acum, cu ea voi trai si de acum incolo! Asta-i frumos, asta-i frumos! Asta-i Dumnezeieste. Daca nu putem sa implinim legea, sa nu mai facem pe mofturosii ca avem necazuri si ne merge rau. Raul tu il provoci, nu Dumnezeu!

 

Din Bogdan Eduard si I.P.S. Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 80, 81-85