Divortul nu este alternativa la casnicie
Spuneti-ne, va rugam, parerea sfintiei voastre in legatura cu urmatoarea situatie: doi soti care nu mai comunica intre ei, care nu se mai iubesc, deci a caror casnicie a esuat, trebuie sa ramana impreuna doar pentru ca Biserica nu este de acord cu divortul, chiar daca au copii?
Pai, nu. Pot sa ramana impreuna din doua motive fundamentale: fie in incercarea de a-si creste impreuna copiii, fie in incercarea de a drege1 luntrea. Nici eu nu sunt adeptul luntrelor carpite, dar se poate pune o alta maduva luntrei, se poate incerca ceva. De obicei, in astfel de situatii, te duci pe mal, cauti sa vezi unde e fisura, chemi pe altii sa te ajute, epuizezi eforturile celorlalti si daca aia iti zic ca nu se mai poate si tu constati ca nu se mai poate, parasesti barca. Din nefericire, divorturile care intervin in familiile cu unul sau cu mai multi copii sunt adevarate rastigniri.
Sa nu uitati nicio clipa ca, in sine, casnicia, de la inceput, nu este o alternativa la divort, iar divortul nu este alternativa la casnicie. Vi se va spune la casatoria civila: Constatand ca formalitatile au fost indeplinite, va declar sot si sotie. Acceleratul 355 de la Arad in directia Timisoara¦ Stiti? Adica aberatie! Casatoria nu tine de o formalitate, ci tine de o unitate de cuget si de fiinta, si cand zic fiinta, exact asa sa o intelegeti! Eu am mai spus-o si in alte randuri, si cred ca si la dumneavoastra am spus-o, intelepciunea Bisericii, prin Taina Sfintei Casatorii, asa cum se slujeste ea in Biserica atunci cand parintele nu o fusareste de dragul bucatelor care urmeaza dupa cununie, este lectia cea mai deplina a faptului ca nu avem scapare din casnicie. Da!
E ca in cantecul cela popular: Ah, mandruta, ce te-as bate, dar mi-s mainile legate cu fir rosu de matase, de matase neagra, nu te pot bate de draga¦ Adica dragostea ne leaga, nu ne dezleaga. Casnicia este o rastignire unul in fata celuilalt. Asta este! De la inceput, se canta: Sfintilor mucenici¦, nu se canta: Beti, mancati, veseliti-va, faceti copii si cand nu va mai convine¦ eh, salut! Pa! Divortul nu este acceptat de Biserica decat cu o singura motivatie, aceea a preacurviei celuilalt. Atunci exista un motiv, desi nici acesta nu este intotdeauna suficient pentru desfacerea casatoriei. In rest, pentru aerele noastre, mai e de lucru¦
Eu traiesc, din nefericire, drama de a vedea foarte multe familii divortand de prea mult bine. Sau de prea mult alcool. Atingerea mea de partea aceasta, de lumea alcoolicilor, m-a ingrozit de-a dreptul si efectiv, cred ca numai Dumnezeu poate sa faca minuni in astfel de situatii.
Biserica ofera, totusi, o portita de scapare, aceea a celei de-a doua casatorii, care, de fapt, nu mai e o taina, ci o slujba de mangaiere pe cap, de spray-ere. Nici nu stiu cum sa-i zic¦ e un fel de nu va lasam singuri. Si aici nu mai pot face gesturi din astea de maimuta, ca nu e o chestie de maimutareala. Biserica spune deci, prin a doua casatorie: Nu va las singuri in arsita zilei. Va pun deasupra capetelor voastre o mana, sa va umbreasca. Trebuie sa invatati sa o folositi. Trebuie sa invatati sa aiba rost in vietile voastre.
Dar sa stiti ca nu sunt, in niciun caz, de acord nici cu a rupe pana la capat sufletul celuilalt doar ca sa-mi fie mie bine. Si spun asta nu neaparat in raport cu sotia mea, ci in raport cu toti ceilalti despre care stiu ca sunt tot timpul in certuri. Noi ne casatorim ca sa fim dusmani  cam asa gandim noi, in societatea actuala. Tineti mine: cum in Biserica nu exista carierism sau somaj, decat pentru tembeli, asa nici in casnicie nu exista carierism si nici somaj. In familie, toti suntem una si una suntem toti. In momentul cand apar contabilitaturi din astea: eu am dat, tu n-ai dat, tu ai zis, eu n-am zis¦, deja e gata! Acelea sunt primele semnale si e bine sa reactionati de indata ce apar. Sa va adresati, in primul rand, lui Dumnezeu si, apoi, unor oameni care sa va poata ajuta.
Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Crestinism de vacanta, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 216-219
