Doamne pune straja gurii mele si usa de ingradire buzelor mele¦

O femeie, mergand la o manastire, se planse unui parinte imbunatatit de barbatul ei, zicand:

 

– Parinte, barbatul meu este asa de ursuz si artagos, ca nu mai pot sa-l suport. Tot timpul ne certam si nu stiu cum sa fac ca sa-l indrept.

 

Parintele, intelegand despre ce este vorba si vrand sa-i dea un mijloc prin care pacea sa se reintoarca in familie, ii zise:

 

– Mergi la trapeza si spune-i fratelui care are ascultare acolo, sa-ti dea intr-o sticla apa din fantana manastirii si s-o duci acasa. Cand vine barbatul tau acasa, sa iei o inghititura din aceasta apa. S-o pastrezi cu grija in gura si apoi vei vedea minunea.

 

Femeia facu tot ce i se spusese. Cand barbatul veni seara acasa, lesne se vedea ca era rau dispus, obosit si nerabdator. Numaidecat femeia lua in gura o inghititura din apa misterioasa si se straduia sa n-o piarda.

 

Intr-adevar, curand, barbatul inceta. Astfel furtuna din acea seara trecu repede.

 

Inca o data lua femeia acel medicament minunat si din nou se lasa cu acelasi succes. Din acel moment barbatul era altul, era transformat. Ii vorbea frumos si o lauda pentru gingasia si rabdarea ei.

 

Fericita din cale-afara pentru schimbarea sotului ei, femeia merse in graba la parinte si-i povesti despre succesul cu apa minunata.

 

– Nu apa din fantana manastiri, spuse parintele, a facut minunea, ci tacerea ta. Mai inainte comentai inaintea barbatului tau, care venea obosit de la munca, si-l enervai prin contraziceri. Tacerea ta insa l-a imblanzit.

 

Cata apa sfintita avem la indemana si nu o folosim! Cu siguranta poate fi folosita si apa de la robinet !