Domnul iti trimite om spre mantuire
Viata de familie e ca un poligon de testare a calitatii iubirii noastre. Numai dragostea autentica poate depasi greutatile, poate sprijini in clipa cea grea, poate sa nu tradeze, ci sa pretuiasca ceea ce are, sa nu inventeze, ci sa priveasca situatia cu ochi lucizi, iar toate premisele nascocite, false, idealizarea, visarea se sfarsesc prin dezamagire, manie, ciuda, agresiune si tot felul de alte nenorociri.
Daca in relatie exista o anumita dizarmonie, in sensul ca eu nazuiesc spre el, iar el ma evita , trebuie sa chibzuiesc daca sentimentele noastre sunt autentice. Atunci cand exista scanteia dumnezeiasca, atractia este neaparat una reciproca. Doua inimi omenesti incep sa comunice in tacere, vorbesc pana si privirile, gesturile. Cei doi au stat pur si simplu alaturi, nici macar nu si-au marturisit sentimentele, si totusi simt apropiere, atractie. Cnvorbirea poate privi lucruri care n-au absolute nici o legatura cu dragostea, insa ei stiu ca au neaparata nevoie unul de celalalt, ca intre ei exista profunda legatura de taina, ca Domnul le da un semnal nevazut, si fiecare pleaca simtind un anumit cutremur. Lucrul acesta este intotdeauna trait ca un eveniment.
Mitropolitul Antonie al Surojului are remarcabilul concept de intalnire, are chiar o omilie Despre Intalnire. El spune ca inainte de a te indragosti trebuie sa te intalnesti, ca intalnirea este trairea apropierii duhovnicesti, a atractiei unuia fata de celalalt. Daca aceasta intalnire s-a produs in adancul inimii omenesti, aceasta dragoste nu se termina, ea dainuie pentru tot restul vietii – si fericiti sunt cei ce au observant aceasta scanteie si au consolidate relatia lor prin legaturile nuntii, prin cununie, fiindca aceasta dragoste e pentru toata viata! Astfel, Domnul iti trimite om spre mantuire.
