Este bine, parinte, le-ai asezat bine!
Intr-o manastire traia un preot foarte evlavios (intamplarea mi-a relatat-o fericitul parinte Gavriil, care a fost multi ani staretul sfintei manastirii Dionisiu, din Muntele Athos). Acesta era putin invatat, dar avea o credinta puternica, virtute pe masura si multe nevointe duhovnicesti.
Ramanea la Proscomidie in picioare timp de mai multe ore, cu toate ca de oboseala venele ii pocneau si-i supurau. De multe ori, din cauza aceasta apareau pe jos pete de sange de la ranile picioarelor lui. Pana in ultima clipa a fost omul jertfei si a plecat la Domnul, imediat dupa ce a savarsit Sfanta Liturghie. Cum nu era prea imvatat, din nestiinta, n-a asezat miridele pe Sfantul Disc dupa randuiala. Obisnuise sa puna particica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului iar pe cele ale sfintilor in stanga Lui.
Odata a vizitat manastirea un arhiereu care urma sa hirotoneasca un diacon. La laude, acesta a intrat in Sfantul Altar, s-a imbracat cu vesmintele, apoi a mers la Proscomidie care fusese pregatita si incheiata, urmand ca arhiereul doar sa pomeneasca. Acesta a vazut ca preotul nu asezase bine miridele si i-a zis: Vino incoace, parinte, sa vezi ca n-ai asezat bine miridele! Ai inversat pe Maica Domnului cu cetele sfintelor. Nu ti-a zis, nu te-a vazut nimeni cand ai facut Proscomidia?, Ba da, Prea Sfintite, a raspuns batranul. In fiecare zi cand slujesc (nu era zi in care sa nu slujeasca) ma vede ingerul slujitor, dar nu-mi zice nimic. Ma iertati, ca neinvatat cum sunt, am facut asemenea greseala. De acum inainte, voi lua seama! Cine ai zis ca te slujeste? N-ai cu tine un frate? A intrebat epsicopul. Nu, doar ingerul Domnului! a zis preotul.
Episcopul a amutit si a priceput ca are inaintea lui un preot harismatic. La amiaza, dupa masa de pranz, episcopul l-a salutat pe egumen si pe ceilati monahi si a plecat.
In alta zi, fiind inca intuneric, cand batranul preot a mers ca deobicei in Sfantul Altar ca sa faca Proscomidia, ingerul Domnului a coborat la el. Pe cand se inchina, ingerul a vazut ca preotul asezase bine miridele. Este bine, parinte, le-ai asezat bine!, i-a zis. Da, dar tu ai stiut de atatia ani ca gresesc si nu mi-au spus sa ma indrept? Am vazut, dar nu am fost indreptatit s-o fac. Eu nu sunt vrednic sa-l corectez pe preot, ci am porunca de la Dumnezeu doar sa-l ajut si sa-i slujesc. Singur epsicopul o poate face!
Noi, crestinii de astazi, barfim pe preoti de dimineata pana in seara, ii osandim, ii judecam si le punem in carca mii de lucruri. Sa luam aminte, asadar, cum vom vorbi de acum inainte despre orice preot.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.27-28
