Hristoase al meu, eu nu stiu carte¦

In 1960 eram diacon la mitropolia din Tesalonic si am mers la o librarie religioasa ca sa iau o carte: inauntru l-am intalnit pe parintele Leonida, predicatorul de atunci al Sfintei Mitropolii.

 

N-au trecut nici doua minute si a intrat o batranica, in jur de 75 de ani. A dat buna ziua, a luat binecuvantare de la parintele Leonida si a cerut o Biblie. Parintele Leonida a intrebat-o:

 

– Stii sa citesti, maicuta?

 

– Nu, a raspuns batrana.

 

– O cumperi ca s-o faci cadou copiilor sau vreunui nepot?

 

– Nu, nu! a raspuns batrana.

 

– Atunci ce faci cu ea daca nu stii sa citesti? O pui la icoana?

 

-Nu, nu.

 

– Atunci?

 

– Parinte, o iau ca dimineata si seara sa stau in fata icoanei lui Hristos cu candela aprinsa, s-o deschid la inceput si sa-i zic Domnului: Hristoase al meu, eu nu stiu carte, insa toate cate sunt scrise pe pagina aceasta sa mi le pui intai in inima (si a aratat locul inimii), apoi in minte (si a aratat fruntea) si sa ma luminezi sa spun cele scrise intai copiilor si nepotilor mei, iar dupa aceea tuturor celor care inseteaza dupa cuvantul Tau.

 

Putin timp am ramas fara glas de uimire, apoi parintele Leonida a binecuvantat acel suflet fericit si i-a daruit un Nou Testament.

 

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina, p.153-154