Hristos este Cel care posteste impreuna cu noi
Posturile sunt facute de dragul nostru, nu impotriva noastra! Nu postim doar ca sa flamanzim, sa ne chioraie matele, sa avem fete prelungi si sa ne plangem unii altora: „Mai, ce-am mancat la margarina, de transpir margarina deja!”. Postim pentru a nu carti ca niste carcotasi. Postim pentru a invata, si din tacere, ca a fi cu Hristos este mai mult decat a fi cu ceilalti din jur si ca, in sine, a locui, a umbla cu Hristos pe calea virtutilor, asa cum propune postul, este unul din cele mai mari daruri pe care Dumnezeu ni le pune la indemana.
Din nefericire, noi nu mai vedem postul ca pe un dar al lui Dumnezeu. Vedem postul-dieta, vedem postul televizat, vedem postul cu tot felul de „soia/ s-o ia” ! In general, am transformat tot exercitiul postului intr-un fel de reteta culinara. Tot combinam la nesfarsit tocanitele, legumele, prajiturelele, suculetul, ca niste oameni care, traind numai trupeste, incalca de fapt, principiul fundamental pe care Dumnezeu ni l-a pus la indemana. Intruparea Mantuitorului ne obliga, de fapt, sa constatam ca postul nu e doar trupesc. Ca postul, are in el, o dimensiune dumnezeiasca. Și ca, oricat de mult am posti noi, Hristos este Cel care posteste impreuna cu noi, pentru ca postul sa se desavarseasca. Nu postim doar ca sa postim – si, cu atat mai putin, nu postim doar ca sa prostim! -. ci postim ca sa ne impartasim. Postim ca sa mancam. Mai mult decat atat, postim pentru ca Hristos sa ne manance, sa ne inghita cu totul, sa fim ai Lui.
(…) Cel mai de pret colaborator al postirii noastre si al depatimirii noastre ramane Mantuitorul. Oricat de mult ne-am da noi rotunzi, oricat de multe metanii am bate, de-am sapa, cu lacrimi, gauri in dreptul icoanelor, daca am da cu noi de pamant din doua in doua secunde, tot nu avem folos, daca toate acestea nu sunt facute cu Hristos.
