Iarta-mi, Doamne, neintelepciunea…

La un calugar batran si mult sporit duhovniceste, a poposit o pereche crestina care de multi ani se straduia sa dobandeasca prunci si nu reusea cu niciun chip. De ani de zile bateau drumurile manastirilor, se rugau, se spovedeau, dadeau pomelnice la toate manastirile si la toti duhovnicii renumiti si, totusi, timpul trecea iar rugaciunea nu li se implinea.

 

Povestind cu lacrimi in ochi batranului calugar povestea vietii lor, acesta cu duhul blandetii le spuse, miscat fiind de Duhul Sfant si de darul inainte-vederii:

 

– Iubitilor crestini! Dumnezeu in marea-I milostivire si blanda-I purtare de grija, da bineplacutilor Lui toate cele de folos duhovnicesc spre mantuirea sufletelor lor cat si a celor de langa ei.

 

Daca El intarzie sa va implineasca cererea inseamna ca ceva este la mijloc. Știe Bunul de El cand sa dea, cat sa dea, cui sa dea si in ce imprejurari.

 

Noi insa in nestiinta noastra cautam cele placute noua fara sa avem habar de viitorul nostru si de cum ni-l randuie Dumnezeu spre bine. Eu deslusesc in problema voastra o invartosare spre implinirea unei vointe proprii fara a va lasa in Blandele Sale Maini cu dragoste si incredere desavarsita!

 

Mergeti la casa voastra cu inima linistita si rugati-va mai departe ca in toate sa se faca voia Bunului si Milostivului Dumnezeu, care stie mai bine ce va trebuie. Nu mergeti potrivnic voii Sale caci pana la urma va plini voia voastra daca insistati, dar s-ar putea sa nu va fie de folos si mantuire! Crestinii nostri au plecat in drumul lor, dar fara a pune la inima indemnul plin de intelepciune al parintelui batran si plin de Duhul Sfant. Iata ca la scurta vreme cei doi au reusit sa dobandeasca un prunc de parte barbateasca si mare le-a fost bucuria pentru aceasta, crezand in inima lor ca aceasta era rezultatul rugaciunilor lor.

 

Copilul a crescut vertiginos, iar cand pruncul a implinit cinci ani sotia crestinului muri din cauza unei boli fulgeratoare. Tatal copilului s-a straduit pe mai departe sa poarte grija de fiul sau, dar iata ca dupa zece ani s-a recasatorit cu o femeie, in speranta unui ajutor in viata. Numai ca femeia acesta nu era credincioasa, ci doar foarte frumoasa.

 

Intamplare face ca la trecerea unui an de la casatorie, intorcandu-se acasa tatal, dintr-o delegatie, mai devreme de cat trebuia si intrand in apartament a surprins pe mama vitrega cu fiul sau in pat curvind cu nerusinare.

 

Șocat de eveniment si cuprins de o manie nestavilita, tatal puse mana pe un cutit si ii omora pe loc pe amandoi asupra faptului. Cuprins apoi de spaima si toropit de eveniment, cazu intr-un fotoliu, plin de sange si de lacrimile disperarii. Dar iata ca in agonia acestui eveniment i-a aparut un inger care-i spuse :

 

– Omule! Ati cerut cu obsesie de la Dumnezeu sa aveti un prunc si pentru acesta v-ati rugat, ati mers la duhovnici si toti v-au invatat sa cereti cu intelepciune ceea ce va este de folos. N-ati ascultat glasul lui Dumnezeu prin gura lor si ati facut mai departe dupa mintea voastra. Dumnezeu in prestiinta Sa cunostea ceea ce se va intampla cu acest copil, pe care voi il cereati cu obsesie. In tinerete ati facut un avort, macelarind un prunc in pantece si n-ati facut pocainta pe masura pacatului savarsit. Daca v-ati fi rugat sa se implineasca Voia Domnului in toate ale voastre, acum n-ai fi sezut in fotoliul acesta, iar eu n-as fi grait catre tine aceste cuvinte infricosatoare.

 

Mergi de te preda autoritatilor, marturiseste-ti pacatul si pocaieste-te pana la sfarsitul vietii tale, in asa fel incat sa-ti poti salva sufletul tau si pe al celorlalti ai tai, care au murit in pacatele lor!

 

De acum sa spui la toata lumea sa se roage Bunului Dumnezeu asa: Doamne, eu imi doresc aceasta¦ dar in nemernicia mea nu cunosc ceea ce este bine pentru mine si cei dragi ai mei. Faca-se Voia Ta Cea Sfanta cu mine si cu toti ai mei si le implineste dupa intelepciunea Ta toate cate ne sunt de folos aici si pentru viata vesnica! Amin!

 

Asa se incheie acesta poveste adevarata (care cu multi ani in urma a fost publicata si in presa), care ne invata cum sa ne rugam Bunului Dumnezeu in toate clipele vietii nostre, luand aminte la faptul ca El este Atotstiutor si toate ni le da spre mantuire si spre folos. Dumnezeu respectandu-ne libertatea uneori ne lasa la voia nostra ca sa intelegem ca gresim si sa fim pilda si pentru cei din jur.

 

Un batran parinte duhovnicesc, spunea ca cea mai mare pedeapsa, este sa ne lase Dumnezeu la voia noastra, pentru ca noi nu vrem sa-L ascultam, cerem rau si gresit iar El pentru insistenta noastra se retrage trist si indurerat de faptul ca-I respingem purtarea de grija. Alteori pentru egoismul, iubirea de sine si multele noastre orgolii nu ne implineste rugaciunile, mai ales ca nici nu incercam sa ne schimbam si sa devenim bineplacuti Lui.

 

sursa cristianstavriu.wordpress.com