Izbavirea de imaginatie
Este trebuinta sa ne slobozim de blestemata inchipuire, dupa cum este ea numita de Sfintii Parinti. Aceasta da nastere multor anomalii in organismul somatic si duhovnicesc al omului. Vom puncta cateva dintre modurile prin care ne putem elibera de aceasta stare infricosatoare in care realitatea este deformata.
Sa spunem dintru inceput ca este trebuinta de lupta impotriva imaginatiei-inchipuirii. Este nevoie sa constientizam ca trebuie sa luptam ca sa ne izbavim de inchipuire. Dupa cuvantului Sfantului Nicodim Aghioritul, mai multa -putere si stapanire are in om imaginatia patimasa decat simturile insele. Aceasta intrucat, pentru a pacatui, simturile au nevoie si de obiecte si de felurite prilejuri, pe cand imaginatia lucreaza si in lipsa obiectelor, ba chiar si a lucrarii simturilor.
Trebuie, apoi, sa nu primim nici un chip zugravit de imaginatie. Cand constientizam faptul ca aceasta este lucratoare in noi, trebuie indata sa o oprim. Sfantul Diadoh spune: Ne va ajunge insa pentru sporirea la cat de multa virtute sa nu ne incredem nicidecum in nici o nalucire. Parintii indeamna, totodata, nu numai sa nu primim gandurile, ci mai mult, nici daca vedem cu ochii si auzim cu urechile noastre vreun lucru, sa nu-i dam crezare. Macar cu ochii de veti vedea, sau veti auzi, sa nu primiti, indeamna Avva Ilie. Si Avva Pimen spune: Si de veti pipai cu mainile voastre, sa nu mustrati. Trebuie sa ne straduim nu numai sa nu primim ceea ce ne insufla gandurile si inchipuirile, ci, deopotriva, sa lepadam si orice prelucrare a informatiilor culese de simturi, intrucat este cu putinta ca si prin simturi diavolul sa ne ispiteasca.
Totusi, trebuie sa intampinam fara tulburare chiar si inchipuirile venite de la diavol. Cand vrajmasul ne necajeste in vremea rugaciunii, nu trebuie sa ne tulburam. Spune Sfantul Nil Ascetul ca si de ai vedea o sabie indreptata asupra ta sau o faclie inaintea ochilor tai sau vreun chip scarbavnic si plin de sange, nici atunci sa nu te clatini, sa nu te tulburi, sa nu-ti slabeasca sufletul. Nu este defel trebuinta de tulburare, ci de marturisirea cea buna, adica de rugaciune catre Mantuitorul Hristos cu credinta, si atunci inchipuirea va disparea.
Exista situatii cand, indeosebi la inceputul luptei noastre duhovnicesti, daca nu ne putem lepada cu totul de imaginatie, trebuie cel putin sa o transformam intr-una buna. Este, desigur, o practica ce ascunde primejdia de a ramane in aceasta stare, din care pot lua nastere alte probleme psihosomatice. Sfintii Calist si Ignatie Xanthopol invata ca imaginatia trebuie respinsa cu totul. Iar cand nu voiesti, de dragul pocaintei si al plansului impreunat cu zdrobirea inimii si cu smerita cugetare, iar inainte de aceasta si de dragul patrunderii si vederii fapturilor, ba si din vointa de a compara inchipuirea necuviincioasa cu cea cuviincioasa si de a o opune pe cea din urma celei dintai, sa o apropii pe cea din urma de cea dintai si sa o lovesti pe cea dintai prin cea din urma. Spunem aceasta cu multe rezerve, cand ne aflam la inceputul luptei duhovnicesti, avand ca tinta cat mai grabnica lepadare a acestei metode.
De vreme ce imaginatia este strans legata de boala sufletului si de patimile care il stapanesc pe om, tamaduirea acesteia se dobandeste prin stradania de a ne vindeca sufletul si a ne slobozi de patimi. De altfel, potrivit Sfantului Maxim, cand sufletul incepe sa-si simta sanatatea proprie, incepe sa vada si nalucirile din visuri ca niste lucruri desarte ce nu mai tulbura.
Mai mult decat atat, este de trebuinta sa ne pastram mintea curata. In limbajul Noului Testament si al Sfintilor Parinti numim aceasta trezvie. Sfintii Calist si Ignatie Xanthopol scriu ca mintea-nous trebuie sa se pastreze si sa se pazeasca nepartasa si despartita de inchipuire, ca una ce e fiinta neimpartita, simpla, de sine statatoare, curata si luminoasa. Paza mintii este o foarte buna metoda de a ne izbavi de povara imaginatiei. Iar un fel [mod] al trezviei e sa-ti supraveghezi des fantezia [imaginatia], [adica atacul ca, neavand fantezia la dispozitie, satana sa nu poata fauri ganduri mincinoase, pentru a le infatisa mintii spre amagire mincinoasa], caci diavolul, lipsind gandurile inchipuirii, nu poate ataca si insela mintea-nous, potrivit Sfantului Isihie Sinaitul.
Cel mai eficient mijloc de a ne izbavi de imaginatie este pocainta. Numai printr-o pocainta adanca, omul isi poate curati puterea de imaginatie. Pocainta este o lucrare despre care Sfintii Parinti vorbesc foarte mult. Lepadam imaginatia-inchipuirea de dragul pocaintei si al plansului impreunat cu zdrobirea inimii si cu smerita cugetare, dupa cum scriu Sfintii Calist si Ignatie Xanthopol. Pocainta este strans legata de reaua-patimire si de plans. Plansul nimiceste intreaga noastra atitudine antropocentrica fata de viata.
Totodata, cand omul se lupta sa pazeasca poruncile lui Hristos, se izbaveste de starile cumplite si pline de toata strambatatea pe care le zamisleste inchipuirea. Pazirea poruncilor Mantuitorului inseamna stradania de a urma celor randuite de Dumnezeu si de a dobandi, prin acestea, indumnezeirea.
Pocainta este strans legata de smerenie. Mai cu seama, pocainta se lucreaza in acest duh al smereniei, iar unde exista smerenie adanca, inchipuirea nu poate spori. Ea se hraneste mai mult prin mandrie, egoism si ingamfare. Cel mandru de obicei cade in visare, are o parere buna despre sine, isi stabileste tinte inalte pe care vrea sa le atinga si, astfel, prin toate acestea, isi cultiva tot mai mult imaginatia.
Intrucat multe inchipuiri se exprima si prin intermediul viselor, Sfintii Parinti ne indeamna sa ne rugam indelung inainte de a ne culca. Avva Filimon sfatuieste: inainte de a te culca fa multe rugaciuni in inima ta. (¦) Grijeste cu putere ca sa adormi dupa psalmi si dupa aceasta meditatie in minte. (¦) Zi si sfantul Simbol al credintei ortodoxe inainte de a te culca.
Rugaciunea multa, studiul cartilor sfinte si rostirea Simbolului de credinta il pot slobozi pe om de atacul inchipuirilor. Vedem ca studiul scrierilor Sfintilor Parinti rastigneste inchipuirea, in vreme ce lecturile patimase, si mai cu seama cele din sfera literaturii, o imboldesc. De aceea, Sfintii Parinti nu s-au indeletnicit cu asa-numita literatura crestina, cu istorioare etc., intrucat toate acestea hranesc imaginatia. Chiar si poezia sfintilor are suflul pocaintei si al vederii-lui-Dumnezeu (decopia). In poemele Sfantului Simeon Noul Teolog aflam descoperirea lui Dumnezeu, nu o cugetare rationala si un amestec de inchipuiri.
Mai presus de toate, cand in inima omului vine Harul lui Dumnezeu, acesta da nastere unei simtiri ce ii ingaduie omului sa deosebeasca Harul de inchipuirea patimasa, care este o energie-lucrare demonica. Sfantul Isihie Sinaitul spune ca sufletul, care s-a umplut de binefaceri si s-a indulcit de Iisus, rasplateste pe binefacator cu bucurie si dragoste, prin marturisire. Prin mintea-nous, sufletul il vede intelegator pe Domnul imprastiind nalucirile duhurilor rele. Venind in inima, Hristos ii daruieste omului linistire si alunga toate inchipuirile venite de la duhurile viclene.
Aceasta tema a imaginatiei-inchipuirii este una vasta si joaca un rol insemnat in viata duhovniceasca, asa cum am aratat in cele de mai sus. Numai cand omul ajunge sa se curateasca de blestemata inchipuire, poate dobandi simtirea curata a vietii ortodoxe si adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Cu cat este stapanit mai mult de aceasta, cu atat se afla inca mai adancit intr-o lume a inchipuirilor si nu poate dobandi simtirea curata a Ortodoxiei.
Sunt felurite pricinile pentru care am intocmit aceasta analiza cu privire la tema imaginatiei.
In primul rand, deoarece multi socotesc ca imaginatia este buna si de aceea este de dorit sa fie cultivata, ca una ce nu ii aduce omului nici o vatamare, ci tine de insasi firea lui. In lucrarea de fata am aratat insa faptul ca imaginatia care lucreaza prin facultatea imaginativa este un fenomen propriu starii cazute a omului, ce i se face, totodata, piedica in dobandirea experientelor dumnezeiesti. Mintea-nous trebuie sa se elibereze nu numai de imaginatie, ci si de lucrarea facultatii imaginative, deoarece, potrivit Sfantului Grigorie Palama, mintea, purtata de imaginatia sufletului si impreunata prin aceasta cu simturile, naste o cunostinta imbinata.
In al doilea rand, am dorit sa atrag atentia asupra faptului ca trebuie sa luptam pentru a ne slobozi, pe cat este cu putinta, de sub stapanirea inchipuirii, sa nu ne incredem in ea si sa n-o cultivam. Cel putin sa o folosim in scopuri bune, iar aceasta nu vreme indelungata. In orice caz, tinta noastra finala trebuie sa fie cea de a ne invrednici, prin pocainta, sa ne izbavim de lucrarea ei.
In al treilea rand, indumnezeirea omului se afla intr-o stransa legatura cu desavarsita noastra slobozire de imaginatie. Aceasta este invatatura Bisericii, care reprezinta experienta sfintilor, ce exista si astazi. Daca trecem cu vederea Traditia sfintilor nostri, ajungem sa reducem crestinismul la morala si la un sentimentalism psihologic.
Hierotheos Vlachos
