Mai!
Mai incerc o data. Chiar daca nu mi-a iesit. De o mie de ori.
Mai nadajduiesc. Chiar daca am pierdut. De o mie de ori.
Mai cred. Chiar daca m-am indoit. De o mie de ori.
Mai raman putin. Chiar daca imi vine sa fug.
Mai zambesc, totusi. Chiar daca imi vine sa plang.
Mai mangai. Chiar daca imi vine sa lovesc.
Mai cant. Chiar daca imi vine sa urlu.
Mai insist. Chiar daca imi vine sa renunt.
Mai visez. Chiar daca mi se spune ca e in zadar.
Mai cred in frumos. Chiar si cand ma inconjoara uratul.
Mai vreau sa zbor. Chiar daca mi s-au topit prea multe perechi de aripi.
Mai lupt sa ma inalt. Chiar daca lanturi grele ma tin pe pamant.
Mai merg putin. Chiar daca am obosit.
Mai lupt sa devin un om bun. Chiar daca m-am saturat si eu de cate cusururi am.
Mai cred in mine un pic. Chiar si cand imi pare imposibil sa o fac.
Mai iubesc. Chiar si cand nu primesc raspuns.
Ma mai las iubita. Chiar daca mi se pare ca nu merit.
Mai iert. Chiar daca cred ca nu mai pot.
Mai cred, nadajduiesc si starui. Chiar daca spui ca n-am in ce.
Ma ridic. Ma mai ridic. Chiar daca cred ca nu mai pot. Cum sa renunt? Acum, in mai? Nu. Nu mai fug. Stiu c-am fugit de mii de ori. Dar nu mai fug, domnule. Stai. Afara e mai…
E mai si in inima mea.
Din ce in ce mai mai…
„Floarea din asfalt”
