Maretia rugaciunii lui Iisus
Maretia rugaciunii lui Iisus se descopera in insasi forma ei care este alcatuita din doua parti: prima, care cuprinde cuvintele Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu ne duce cu mintea la istoria vietii lui Iisus Hristos sau, dupa cum spun Sfintii Parinti, prescurteaza in sine intreaga Evanghelie, iar partea a doua, adica miluieste-ma pe mine pacatosul, ne pune inainte istoria neputintei si pacatoseniei noastre.
Astfel stand lucrurile, am bagat de seama ca nu poti rosti intr-un chip mai intelept, mai adanc si mai bine dorinta si cererea unui biet suflet pacatos si smerit decat prin cuvantul: miluieste-ma. Nici un alt cuvant nu este atat de rotunjit si plin ca acesta. Daca, de pilda, am spune: Iarta-mi pacatele, Slobozeste-mi faradelegile, Indeparteaza-mi nelegiuirile, toate acestea ar scoate la iveala o simpla cerere de izbavire de pedeapsa, care nu e decat urmarea unei sfioase temeri si a unui suflet lasator. Pe cata vreme cuvantul miluieste-ma, nu exprima numai simpla dorinta de a primi cele cerute sub imboldul fricii, ci infatiseaza un strigat de adevarat fiu al dragostei, care nadajduieste spre mila lui Dumnezeu si care isi recunoaste cu toata smerenia neputinta in ce priveste taierea vrerii si veghea duhovniceasca asupra noastra insine. Este strigatul care cere indurarea, adica mila, si care vine ca un dar al Duhului puterii lui Dumnezeu, al Duhului care ne intareste ca sa stam impotriva ispitelor si sa biruim inclinatiile spre pacat. El se poate asemana cu strigatul unui cersetor plin de datorii care il roaga pe milostivul sau binefacator nu numai sa ii ierte datoria, ci sa-i mai faca alte fapte bune si sa-i fie mila de saracia lui cea mai de pe urma.
