Mi-e dor de prietenia de altadata¦
Mi-e dor de prietenia de altadata¦ Cand ne interesa mai mult ce simte celalalt, daca e fericit sau nu si nu doar cum arata, cat s-a schimbat fizic si ce lucruri are¦ Cand o simpla imbratisare avea puterea de a alunga toate temerile lumesti si de a oferi siguranta ca nu esti singur, ca apartii cuiva¦ Cand nu aveam nevoie de restaurante sofisticate si de bani pentru a ne intalni.
Mi-e dor sa ne mai intalnim ca si prieteni, cu bucurie, nu ca niste straini care se simt obligati sa bifeze intalniri de dragul aparentelor¦ Mi-e dor sa ne mai purtam ca prietenii¦ Sa ne privim in ochi, sa ne cautam privirile, nu ceasurile, nu bijuteriile¦
Sa ne imbratisam strans si sa ne tinem de mana¦ Sa radem cu toata inima si sa nu ne fie teama sa plangem daca sufletul nostru simte nevoia sa se elibereze de vreo durere, de vreo emotie¦ Sa povestim despre noi, despre visurile noastre, despre framantari, despre amintiri care ne leaga, despre dureri si bucurii, despre ceea ce iubim, nu despre altii, nu denigrand si barfind, nu laudandu-ne cu ceea ce avem, cu ceea ce am facut¦
Mi-e dor sa nu ne mai privim cu rivalitate, sa nu ne mai comparam realizarile si esecurile, sa nu ne complexeze evolutia celuilalt, ci sa ne bucure¦
Mi-e dor de increderea cu care ne destainuiam sufletele, fara a ne teme ca secretele noastre, ca framantarile si temerile noastre vor ajunge subiecte de barfa cu alti oameni, pe la alte mese¦
Mi-e dor de sentimente impartasite cu sinceritate, de curajul de a spune tot ce te doare, ce te sperie, ce nu ti-a reusit, fara teama ca prietenul tau ar putea gasi satisfactie in nefericirea ta, in neimplinirie tale, fara teama ca nu vei fi inteles sau ca vei fi judecat¦
Mi-e dor de priviri sincere, de cuvinte calde, de umeri confortabili si de suflete sigure¦
Mi-e dor¦
sursa http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com
