Mintea si cosul de nuiele

De cate ori nu se intampla, cand ne aflam intr-o biserica la slujba sau cand deschidem acasa cartea de rugaciuni, ca gandurile sa ne zboare in alta parte?! Ele o iau pur si simplu razna, incat ne trezim ca slujba se apropie de sfarsit sau ca paginile cartii s-au terminat, iar noi n-am retinut mai nimic.

 

Asa a patit pe vremuri si calugarul Ilarion, pomenindu-se ca la un moment dat nu-i mai ramanea nimic in minte din toate predicile si citirile din biserica. Gandindu-se ca probabil trece printr-o perioada de oboseala, i-a marturisit toate acestea staretului manastirii, rugandu-l sa-i ingaduie ca o vreme sa nu mai participe la toate slujbele si poate astfel isi va odihni mintea si va putea iarasi sa se concentreze la rugaciune.

 

Staretul l-a privit cu luare aminte si i-a spus:

 

– Parinte Ilarioane, du-te in gradina si ai sa gasesti acolo doua cosuri de nuiele. Sunt cam murdare, fiindca s-a carat cu ele balegar de la grajduri. Alege unul si timp de trei zile sa cari cu el apa de la izvor si sa uzi rasadurile de varza.

 

Calugarul Ilarion si-a privit nu fara mirare staretul, dar fiindca ascultarea e una din indatoririle de capatai ale monahului, n-a prididit sa indeplineasca porunca.

 

Dupa trei zile, staretul s-a dus in gradina manastirii si l-a gasit pe Ilarion posomorat. In tot acest timp carase apa, facand drumul de la izvor si pana la rasadnita, dar de fiecare data ajungea cu cosul gol. Bine ca plouase, altminteri rasadurile s-ar fi uscat de tot!¦

 

– Ei, parinte Ilarioane, unde sunt cele doua cosuri de nuiele?, l-a intrebat staretul.

 

– Aici, preacuvioase, mormai inciudat calugarul.

 

– Si nu vezi nici o diferenta intre ele?, l-a mai iscodit staretul.

 

– Ba da, a raspuns luminat calugarul: cel cu care am incercat sa car apa e curat, celalalt e murdar.

 

Atunci staretul l-a batut usor pe umar si a adaugat:

 

– Asa se intampla si cu mintea, parinte Ilarioane. Ti se pare ca nu retine, dar auzind cuvintele din predica ori de la slujba, ele te curata pe dinlauntru chiar fara sa bagi de seama¦

 

De atunci, cand batea toaca pentru slujba, parintele Ilarion era cel dintai care se indrepta spre sfanta biserica.