Nasitul la noi a devenit o chestiune de card, nu de cord

Nu poti sa nu iei copilul de la scoala si sa nu-l intrebi :Ce-ai facut la scoala azi? Ce teme ai pentru maine? Vrei un sandvis?¦Daca il iei de la scoala si te ingrijesti pana a doua zi, darmite de la zorii viteii lui pana la zorii vietii vesnice, oare cum trebuie sa te ingrijesti de el?

 

Nasitul la noi, la botez, ca si la nunta, a devenit o chestiune de card, nu de cord! Cand va va redeveni o chestiune de inima, lucrurile se vor reaseza de la sine. Nasitul e o chestiune de impreuna moarte si impreuna inviere. Daca in vinele tale nu curge ceva din dragostea celuilalt, nasitul este o chestiune de forma.

 

Ce cred ca se cuvine aici sa mai adaugam este faptul ca nasul este nas doar pentru faptul ca a luat copilul din apa, l-a tinut in carpa si l-a dat la popa!  Nasul este cel care-l insoteste pe om in toata viata lui de nas. Al meu, de exemplu, este adormit intru Domnul la 1 aprile 1990, cea mai nenorocita pacaleala din viata mea. Nu este clipa in viata mea in care sa nu-mi aduc aminte de pretiozitatea cu care ma inconjura, fara sa-mi vorbeasca neaparat de Evanghelie. Insa, prin moralitatea lui, prin felul de a-si trai viata in sufletul lui cald ca o pita, prin frumusetea locurilor prin care m-a purtat in copilarie, nu pot sa nu-mi aduc ainte ca el e nasul meu. Identitatea lui cu copilaria fericita ma umple de lacrimi pana azi.Spuneti-ne ce conditii obligatorii trebuie sa indeplineasca un nas.

 

In Molitfenic ni se dau cateva indrumari foarte interesante, care vin din invasatura de credinta a Bisericii, dar mai cu seama din Sfantul Simion, arhiepiscopul Tesalonicului. Se cuvine ca nasul celui ce se boteaza sa fie ortodox si cucernic¦

 

Trebuie sa luam bine seama a face nasi pe crestinii ortodocsi si, pe scurt, cunoscatori ai credintei. Caci eu am auzit lucruri foarte grave si fara socotinta, ca unii fac nasi ai copiilor lor pe hulitorii, pe vrajmasii credintei, pe cei fara de Dumnezeu si pe eretici, pentru pricini omenesti, nadajduind de la ei ceva din cele omenesti.

 

Unii ca acestia si taina o leapada si pe copii lor nu-i lumineaza, ci mai mult ii intuneca. Iar preotul care slujeste se face partas celor departati de Dumnezeu. Caci cum ar putea sa invete dreapta credinta cel ce huleste pe Dumnezeu, sau ce impartasire are lumina cu intunericul, sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios?

 

Precum scrie, cel ce face unele ca acestea osandit este!

 

Extras din Pr.Constantin Necula, Portile Cerului Editura: Agnos 2013. p.57-58, 65