Niciodata sa nu spui altadata…
Nu poti forta pe cineva sa se schimbe si sa te amagesti cu expresii de genul: o sa isi dea seama, o sa se schimbe situatia candva”. Daca simte sa faca acest lucru, persoana respectiva se schimba singura, cu sau fara ajutor, o poti accepta asa cum este. Uneori ne ambitionam sa ramanem intr-o relatie, mai mult sau mai putin constient, doar ca aceasta ambitie ne costa… Schimbarea nu se petrece fara riscuri. Si da, nu vom fi niciodata multumiti prea mult timp. Mai ales daca lipseste divinitatea din viata noastra.
Trebuie sa iubim in asa fel incat sa oferim persoanei care primeste iubirea noastra sentimentul libertatii. Iubirea nu este o nava ce trebuie ancorata. Iubirea trebuie lasata sa pluteasca, dar fara a slabi timona. Desigur nu este usor, dar recompensa rasplateste efortul. Trebuie sa ne eliberam de aceasta idee a sclaviei consimtite care ne subjuga.
Este adevarat ca o relatie creste avand ca fundament iubirea, dar, in acelasi timp, poate aduna motive pentru a pleca.
Chiar daca nu e usor, a construi o relatie satisfacatoare si de calitate depinde si de posibilitatea ca cei doi membri sa se poata bucura de un timp rezervat intinderii propriilor aripi, dedicat ingrijirii si exersarii lor in zbor. Este vorba despre o relatie in care coactiunea, dar si zborul libertatii sunt la fel de importante.
Uneori aripile noastre devin lenese si se acomodeaza la obisnuinta vietii de cuplu. Ne conformam linistii oferite de rutina si ne relaxam atat de mult, incat totul se transforma in monotonie. Monotonia se transforma in plictiseala si apatie, conditii care ne fac sa uitam cum e sa te inalti in zbor. Alteori, aripile noastre sunt ranite, iar zborul ne face rau. Poate ca le-am rupt atunci cand le-am inlantuit sau poate in timpul unui zbor disperat in care ne-am lovit de indiferenta proprie, devenind inutile pentru mult timp.
Putem sa ne justificam in toate felurile, dar nu putem sa ne lamentam ca nu putem zbura. Membrii cuplului trebuie sa se ajute, sa incite ridicarea in zbor a partenerului, astfel incat fiecare sa poata vedea lumea de la inaltimea libertatii.
Spunand doar la revedere”, cine stie?”, poate…” e ca un salut fara intoarcere, fara a mai putea pasi peste urmele propriilor pasi. Un fel de adio!” cu voce tare. A nu spune Adio!” inseamna uneori sa lasi o fereastra deschisa spre durere, spre deziluzie si spre dezamagire. Speranta moare ultima, iar pentru o cauza pierduta este mai bine sa spui Adio!”, sa respiri profund si sa te eliberezi.
Si chiar in momentul in care spui Adio!”, se intampla sa apara cineva care sa te imbratiseze atat de tare, incat inima sa ti se topeasca din nou. Poate ca nu va fi saptamana viitoare, poate nu lunile ce vor urma, dar se va intampla. Cand invatam sa renuntam la momentul oportun, cu toate riscurile asumate, atunci sufletul nostru va fi liber pentru a spune bun venit!” cuiva sau la ceva care merita cu adevarat.
Teama de singuratate, de necunoscut ne face sa punem puncte de suspensie, sa spunem doar la revedere” in loc de Adio!”. Dar aceasta singuratate este necesara pentru a descoperi de cine sau de ce anume avem nevoie. Este ca si cum am rupe lantul, ne-am elibera si facem loc pentru noi intalniri.
Niciodata sa nu spui altadata…
Ieromonah Hrisostom Filipescu, Traieste frumos, iarta la timp si iubeste cu adevarat
