Noi l-am găsit pe Dumnezeu?
Un călugăr bătrân, după ce şi-a învăţat timp de mai mulţi ani ucenicii tainele credinţei, i-a trimis în lume să împărtăşească ceea ce au învăţat.
După zece ani de misiune printre oameni, trei dintre ucenici s-au întors să-şi viziteze părintele duhovnicesc. Acesta îşi trăia ultimii ani ţintuit într-un pat din cauza unei boli de picioare.
Fiecare începu să povestească ce făcuse în ultimii zece ani:
– Eu, zise primul cu mulţumire de sine, am scris zece cărţi şi le-am vândut într-o mulţime de exemplare.
– Ai umplut aşadar, lumea de hârtie, zise bătrânul.
– Eu, luă cuvântul al doilea la fel de satisfăcut de el însuşi, am ţinut multe predici în faţa a mii de oameni.
– Tu ai umplut lumea de vorbe, răspunse duhovnicul.
Al treilea ucenic, începu să desfacă un pachet şi scoase din el o pernă, şi zise:
– Eu, părinte, n-am făcut nimic bun, dar ţi-am adus această pernă ca să ai de ce să-ţi sprijini picioarele când te dor.
– Tu, zise bătrânul călugăr, tu l-ai găsit pe Dumnezeu.
Aşadar, cel mai corect bilanţ pe care omul şi-l poate face din când în când, nu este să-şi contabilizeze realizările, ci să se cerceteze cât de capabil a fost să împartă iubire în jurul luil.
