Noroiul din noi
Maica Domnului ne priveste inlacrimata, iar sufletul nostru slabanogit de atatea pacate plange si el cand intalneste atata curatie ce transpare din sfanta icoana. Ne framantam adesea ca viata noastra e mereu aceeasi, ca nu reusim sa schimbam mare lucru, ca zacem in aceleasi neputinte. Dar ce facem noi, ca sa schimbam cu adevarat ceva? A ne constientiza neputintele e un prim pas, insa nu putem ramane la simplul stadiu de constientizare, caci asta ar insemna sa ramanem in noroi. O tanara deznadajduita a mers la Parintele Sofronie Saharov si i-a cerut cu durere: Parinte, rugati-va pentru mine, ca sunt in noroi! Parintele i-a raspuns cu blandete: Nu-i nimic, sora, din noroi cresc nuferii!
Cat de putina importanta acordam gandurilor noastre! Fara sa ne dam seama ca de la ganduri pleaca totul, ele fac sa incolteasca in inima sentimente de ura, deznadejde, mandrie, invidie. Cu cata usurinta dam frau liber buzelor pentru a rosti cuvinte desarte si de clevetire la adresa aproapelui! Patericul ne spune ca s-a dus cineva la Cuviosul Pimen si l-a intrebat: Parinte, cum se rasplateste raul cu rau?, la care batranul a raspuns: Frate, raul cu rau se rasplateste intai in gand, dupa aceea in priviri si apoi in cuvant si la urma in fapta. Daca inlaturi insa raul din gand, la celelalte nu mai ajungi.
Este esential sa ne pazim simturile! Sa nu uitam ca in societatea actuala, atat de informatizata, mult rau vine de la informatia pasiva: de la gandurile si imaginile pe care nu le analizam critic inainte de a le primi. Sa ne pazim ochii, pentru ca nu degeaba se spune: Ochii sunt oglinda sufletului! Auzul, daca nu este pazit, provoaca mari patimi! Cine e satul de rautatea lumii in care traieste, poate incepe sa o opreasca, incepand cu nedreptatea din el. Pentru ca cel mai mare rau din lume nu este cel pe care il vad in aproapele, ci raul din mine, in care ma complac mereu.
