Nu exista decat un singur Model, Iisus Hristos, si mai multe mijloace de a-L aprecia
Un parinte duhovnic de-al meu spunea ca nu exista decat un singur Model, Iisus Hristos, si mai multe mijloace de a-L aprecia. Unul dintre mijloacele de apreciere pe care le-am avut a fost preotul meu duhovnic. De asemenea, cate-un coleg mai hraparet, cate-o colega mai zvarlie, cate-un netot de pe strada, cate-un cersetor la intrarea in Catedrala Sibiului. O, de-as avea eu rabdarea si vointa lui in rugaciune – Da, te rog, da! -, agasamentul in rugaciune pe care-l au ei. Am invatat de la dependentii de alcool pe care ii tratam… Am invatat, prin mijlocirea lor, o gramada de lucruri absolut fundamentale despre Iisus Hristos ca Model Unic in viata.
Celelalte incercari de a face ceva sau altceva tin de aceasta dorinta de a-L transfera pe Hristos catre diferite persoane. De cate ori n-ati auzit in anii din urma: Romania este o tara din care lipseste modelul pentru studenti, lipseste modelul pentru mame… Nu-i adevarat! Ia intrati in biserica si uitati-va bine pe iconostas. Modelul e acolo: si pentru mama, si pentru student, si pentru tanar, si pentru batran! Numai ca noi cautam modele cu ochii adanciti inlauntrul nostru, nu in afara noastra. Noi privim modelele cu creierasele noastre incinse cu tot felul de imagini si de scenarii din acestea sociale. Nu pot sa neg ca viata mi-a fost marcata la modul absolut de cativa dintre profesori. Profesoara de sport, de exemplu, care m-a invatat sa nu cad de pe sanie – eu abia intr-a cincea am invatat sa nu cad ca prostul. Prima mea invatatoare, care m-a invatat sa scriu. Cea de-a doua invatatoare care, pe clasa a 3-a si a 4-a, m-a invatat istoria si geografia patriei. Uneori, am senzatia ca inca o aud in urechi… Profesoara mea de limba romana, Dumnezeu sa o odihneasca, din scoala generala, care m-a certat ca nu stiu gramatica. Numai nu m-a batut, ca nu stiu gramatica, desi acum e la moda sa nu stim gramatica… e ca lumea Si ceilalti toti…
Studentii mei se intreaba cum de o gura mare, asa ca mine, si un tip care bate tot timpul cu pumnul in masa da note asa de mari – ca nu dau note mici, n-am note mici, n-am, n-am la mine, ma tot caut, ma tot chinui… Am eu cativa smecheri pe care ii amendez radariceste, asa, ca depasesc viteza normala de normalitate si pe astia, de obicei, ii si trec pe pante din astea, la derapaje cronice, ii inscriu in programe de recuperare. Ca, mai nou, pe student nu poti sa-l faci sa vina la tine decat daca-l pici. Stiti, eu sunt ala la care i-ati dat 5! Serios?! Da unde ai fost dumneata pana ti-am dat 5? Apai, stiti, lucrez. Mai am un job. Si ce lucrezi tu ca job? Pai, distribui slanina… Ati auzit de mari distribuitori de slanina? Nu! Ca firmele producatoare de slanina nu au distribuitor. In schimb, acelea de medicamente, de esenta de picior, de stiu eu ce – tot felul de fantasmagorii din astea chimicoloide -, toate au dealeri. Eu cred ca dau notele asa de mari si cu bun-simt, ca sa numi jignesc elevii, pentru ca pe mine niciun profesor de-al meu, niciodata, in nicio situatie nu m-a jignit cu vreo nota mica.
O singura data, recunosc, am incercat sa copiez si eu la chimie…, eram in clasa a 9-a si doamna profesoara mi-a dat 5 si mie mi-a fost rusine sa ii zic mamei ca am luat 5 si am lipit cu guma extemporalul de banca si am zis: Doamna profesoara, stiti, mie nu mi-ati dat lucrarea. La care femeia, foarte calma: Mai, Necula, totusi cred ca ti-am dat- o.
Cred ca ai luat patru. Iti trec un patru si daca-ti revii… Sa nu va inchipuiti ca profesoara mea o fi citit ea din tratatul de pastorala al Sfantului Grigorie Cel Mare, care spune ca intotdeauna, ca sa anulezi un pacat mare, ingadui cate un pacat mai mic. In niciun caz! Sau cum as putea sa dau note mici, cand eu insumi am trecut printr-o treapta intai, treapta a doua, bacalaureat, al caror sens nici acum nu il vad?! Uitati-va la Bau-Bau-urile nationale si regionale, la bacalaureatele si sesiunile noastre. Cui ii foloseste teroarea asta? Cui Dumnezeu ii foloseste teroarea asta?
Prin urmare, niciodata nu mi-am dorit sa gasesc un singur model. Constructia pedagogica si sufleteasca pe care o am se datoreaza foarte multor oameni – nu in ultimul rand, parintilor mei, niste oameni deloc tarati in educatia lor, extrem de cucernici si curati in simplitatea lor, foarte buni camarazi si exceptionali insotitori la vreme de furtuna.
Un tata si o mama nu se cantaresc la nunta. Un tata si o mama se cantaresc dupa nunta, dupa momentul in care toata lumea este entuziasta, in care toata lumea aplauda, arunca in vazduh cu petale. Am vazut acum ca se arunca uneori cu petale artificiale, ca niste carpe colorate, si ei zic ca sunt petale de trandafiri…
