Nu exista o relatie intre moralitatea parintilor si sanatatea copiilor

1) Nu exista o relatie intre moralitatea parintilor si sanatatea copiilor. 2) Normalitatea presupune integritatea fizica si psihica, pe cind sanatatea comporta si o dimensiune morala. 3) Chiar si oamenii perfect sanatosi au firea bolnava. 4) Batrinetea este boala de care sufera tot ce este viu. 5) Adevarata sanatate este desavirsirea spirituala. 6) Parintii cu copii bolnavi nu trebuie sa astepte intelegere de la lume, ci sa se desavirseasca in iubire.

 

IN LUME exista milioane de copii bolnavi din nastere. Cauzele acestei intimplari uneori sint explicate de medici, alteori nu. Se intimpla ca doi parinti sanatosi sa nasca un copil bolnav. Aceasta nu depinde de moralitatea lor. Cunosc oameni de mare curatie trupeasca si sufleteasca, dar care au nascut un copil bolnav. E vorba de familia unui preot. Au avut grija de copila pina la virsta de noua ani, copila petrecind in stare vegetativa. Atunci Dumnezeu a hotarit sa o ia la El. Intre timp li s-au nascut si alti copii, astazi avind cinci. Parintele isi continua slujirea nestingherit, fiind un om vesel. Multi nici nu stiau de problema lui, pentru ca nu se plingea niciodata. Daca cineva ar fi vrut sa sustina ideea potrivit careia Dumnezeu da copii bolnavi parintilor pacatosi pentru a-i pedepsi, aceasta familie este un exemplu clar ca lucrurile nu stau asa. La fel si milioanele de pacatosi care nasc copii perfect sanatosi dovedesc ca nasterea unui copil bolnav nu este o pedeapsa. Noi nu stim de ce se nasc copiii bolnavi. Cel mai probabil, pentru a arata dragostea parintilor si a ne face mai buni.

 

Psihiatria a pus de mult problema granitelor normalului. Unde se termina normalitatea si incepe boala psihica. O alta intrebare ar fi daca normalitatea e totuna cu sanatatea. Exista oameni anormali care traiesc o viata deplina si oameni normali care isi rateaza viata. De pilda, un fizician nascut infirm care a ajuns pe culmile stiintei este mai sanatos din punct de vedere al implinirii existentiale decit un fost sportiv care s-a alcoolizat si a ajuns la cotele de jos ale existentei umane. Din acest punct de vedere, starea de sanatate include in sine si o conotatie morala, astfel incit sanatatea este in primul rind o stare de echilibru, care poate fi dobindita atit de cei normali, cit si de cei anormali”.

 

Sanatatea fizica si psihica este, desigur, o stare de normalitate daca o privim din punct de vedere al integritatii speciei. Din punct de vedere teologic insa, nu putem vorbi de sanatate decit daca avem adaugata la cele doua si moralitatea. Incalcarea moralitatii este o deficienta, un handicap mult mai grav decit handicapul fizic sau psihic. De aceea in tratatele Sfintilor Parinti omul cuprins de patimi este numit bolnav”. Cuvintul patima”, pe care il folosim si in limbajul curent, inseamna rana”. In rugaciunile Bisericii se cere foarte des vindecarea”, tamaduirea” firii bolnave”, iar Dumnezeu este numit Doctor al sufletelor si al trupurilor noastre”.

 

Daca din punct de vedere fizic si psihic noi ne putem naste perfect normali, firea noastra este in orice caz atinsa de boala, aceasta fiind o urmare a caderii din Rai ce se rasfringe asupra tuturor oamenilor. Ca sa nu facem multa teologie, voi spune doar ca batrinetea este o boala inevitabila pentru fiecare om si aceasta boala sfirseste intotdeauna in moarte. Cu alte cuvinte, toti oamenii ajung bolnavi, chiar si cei care se nasc perfect sanatosi. Dupa o virsta, diferentele dintre cel nascut bolnav si cel nascut sanatos dispar. Pe patul de moarte ei ajung in conditii egale, pentru a infrunta ultimul examen – moartea. 

 

Singurul criteriu de sanatate care ramine neschimbat este cel care determina sanatatea spirituala. Un suflet desavirsit poate trai atit intr-un trup sanatos, cit si intr-unui bolnav. Apostolul Pavel a facut chiar o afirmatie paradoxala: Cu cit imi slabeste trupul, cu atit mi se intareste sufletul” si cind sint slab, atunci sint tare”.

 

Scopul nostru trebuie sa fie sanatatea spirituala, ca fiind singura care confera statut de om realizat.

 

Pina la urma, de ce va necajiti? Ce fac eu cu un trup sanatos mai mult decit cel cu trupul bolnav? Astazi la vanatoare nu ma mai duc, cu atacatorii nu ma lupt, nici macar fructele nu le mai culeg din copaci. Viata moderna ne-a uniformizat, iar odata cu aparitia tehnologiilor, cel sanatos si cel bolnav pot lucra Ia fel de bine din spatele unui monitor.

 

Incetinirea functiilor creierului e si ea o minune. Cunosc astfel de copii. Zic copii pentru ca ei raman asa toata viata. Parintii si cei care ii cunosc se inteleg perfect cu ei.

 

Aceasta m-a facut sa cuget la starea oamenilor din Rai, cind nu vorbeau prin cuvinte. Asa se intelege si mama cu pruncul, cind toti ceilalti nu pricep cum de stie ce-si doreste. Stie. Dragostea nu are nevoie de explicatii si argumente, pentru ca este vazatoare prin natura ei. Parintii care au un astfel de copil isi dezvolta o sensibilitate sporita care se manifesta apoi nu doar in raport cu propriul copil, ci si cu restul lumii.

 

Desigur, toate acestea nu sint indeajuns pentru a tamadui anii de suferinta ai parintilor cu copii bolnavi.

 

Singurul lucru pe care doresc sa il stie este ca in lume sint foarte multi oameni care se gindesc la ei, se roaga pentru ei. Bisericile din intreaga lume se roaga in fiecare zi si in fiecare noapte pentru bolnavi. Daca veti merge la biserica si veti asculta cu atentie rugaciunile, veti descoperi cit de des se intorc gindul si inima credinciosilor spre fratii lor bolnavi, spre voi, spre copiii vostri.

 

Odata a venit la noi un autocar cu adolescenti in carucioare. Am fost solicitat de organizatorii excursiei sa-i insotesc si sa le povestesc ceva. Uitindu-ma la ochii lor stralucitori, la bucuria cu care sorbeau cuvintele si atentia pe care le-o daruiam, am zis ca singura diferenta dintre ei si mine este aceea ca la mine nu se vede caruciorul in care imi port sufletul, pe cind carucioarele lor sint la vedere. Daca am stringe toate carucioarele in care oamenii isi poarta sufletele, noi nu am mai incapea in lume din cauza lor.

 

Iubiti. Nu cereti lumii sa va inteleaga. Lasati taina sa respire liber.

 

Din Antiparenting, Ierom. Savatie Bastovoi, editura Cathisma, Bucuresti 2017.