Nu putem fi la mana diavolului, cata vreme traim in energiile necreate ale lui Dumnezeu!
Personal, cred ca am ajuns o Biserica vecina cu televiziunea. Cand asculti mesajul Bisericii, ce auzi? Diavolul, apocalipsa, trasnete, tunete, mitraliere!¦ La televizor ce se aude? Cotcodac, cotcobat!¦ Mai, oameni buni! De vreme ce Biserica este a lui Hristos, El este capul si pe El Il indurereaza orice madular care este supus durerii, cum ar putea sa va lase pe mana diavolului?! Trebuie sa schimbam Evanghelia, sa o intoarcem pe dos, cumva? Cu cata jena povestesc evanghelistii ca s-au intalnit cu diavolul! Cu jena, efectiv! Or noi, cand nu e de buna, gata, ne-au facut farmece! Vine cate una: Parinte, mie mi-a legat cununiile! Ma uit la ea, n-are nimic fata!
Trebuie sa intelegem ca nu putem fi la mana diavolului, cata vreme suntem botezati, spovediti, impartasiti, cata vreme traim in energiile necreate ale lui Dumnezeu!
Nici una, nici doua, dam vina pe dracul. Ca in faza aceea, cand un calugar, intr-o manastire, fierbea oul de bibilica la lumanare si apare staretul: Ce faci, fiule? Era Vinerea Mare. Nu sunt eu de vina! Dracul m-a pus!¦ Si dracul de dupa soba: Ce vorbesti? Sa fim seriosi! Nici eu n-o stiam pe asta¦
Pana nu au inceput sa spuna oamenii ca diavolul le-a legat cununile, dracul cred ca nici nu stia ce are de facut in aceasta privinta. Sunt atatea lucruri de bun simt in Biserica pe care nu le mai vedem. Cand nu ne implinim in iubirea cu celalalt, este pentru ca ne-am dorit un anumit iubit pe care ni l-am creat psihologic. Si cata vreme nu ne invatam sa renuntam la ceva de dragul celuilalt, suntem fiii ploii!
Extras din Provocarile strazii de Pr. Constantin Necula, Ed. Agnos, Sibiu, 2006
