Nu stiti ce cereti

Prietena mea Nadejda dorea foarte mult sa se recasatoreasca. Divortase, iar o mama singura de treizeci de ani cu un copil avea destule probleme din acest motiv.

 

Dupa ce a aflat ca exista un sfant facator de minuni precum Sfantul Mucenic Trifon, la care se roaga lumea, inclusiv pentru casatorie, ea a inceput sa mearga la Biserica Icoanei Semnului Maicii Domnului, unde era o icoana facatoare de minuni, si a cerut sa i se faca un moleben.

 

Sl iata ca odata, imediat dupa slujba, s-a apropiat de ea un barbat si a intrebat-o:

 

– Te-ai rugat pentru casatorie?

 

Ea l-a privit uimita si a inganat ceva de neinteles.

 

– Si eu, a continuat el bucuros, m-am rugat pentru casatorie. Pai, hai sa ne casatorim, se pare ca Dumnezeu ne-a trimis unul altuia!

 

Nadejda l-a privit cu multa atentie si cu dispret: barbatul avea o infatisare simpla, parea sa fie un fel de muncitor, nicidecum ceea ce-si dorea. Nadejda se rugase avand anumite cereri: ca sotul ei sa fie intelectual, sa fie instarit si sa apartina unei anumite categorii sociale¦ Caci si ea era atragatoare, eleganta, cu studii superioare¦

 

-Oh, nu, ce spuneti! s-a ferit ea pe neasteptat de mire.

 

-De ce?- s-a mirat el. Te-am mai vazut pe aici. Doar te-ai rugat pentru un sot! Iata-ma in fata ta!

 

Si el a luat o tinuta demna, plina de importanta.

 

– Nu, a oftat Nadejda, eu nu m-am rugat deloc pentru unul ca dumneata!

 

Doua zile a fost intr-o mare tulburare, nu maj putea de suparare: ceruse ceva si i se daduse altceva, atat de nepotrivit!

 

Apoi cineva a invatat-o asa: Daca ceri, cere cat mai concret, cat mai detaliat.

 

Ea nu s-a rugat doar sa se casatoreasca, ci ca sotul ei sa fie destept, bogat, preferabil sa fie un strain din Europa de Vest sau american, dar nu un negru.

 

In curand, in viata ei a aparut un astfel de om: inteligent, bogat, strain. Totul a decurs exact asa cum si-a dorit ea: el a cerut-o in casatorie, s-au cununat si au plecat in America. Dar, din nefericire, asta nu i-a adus bucurie. In primul rand, fostul ei sot, tatal copilului ei, a refuzat sa lase copilul sa plece din Rusia si sa semneze procura pentru plecarea lui.

 

De aceea a fost nevoita sa-si lase copilul cu bunica. Acesta a fost pretul pentru faptul ca noul ei sot era strain.

 

In al doilea rand, se pare ca Nadejda practic nu avea cu ce sa se ocupe in America, ca doar nu era sa munceasca, in timp ce avea un sot bogat! Si s-a inscris sa studieze la o universitate oarecare, pe care a absolvit-o la sectia de limba rusa contemporana.

 

In al treilea rand, americanul a decis sa divorteze de ea, dar a facut acest lucru intr-un mod viclean si pe ascuns, ca ei sa nu-i revina nimic din averea lui: el a cautat o tara (de genul Honolulu sau Guineea), unde in mod legal poti sa obtii divortul fara sa fii obligat sa-i platesti sotiei despagubiri.  Avocatul lui i-a prezentat pur si simplu Nadejdei hotararea de divort. Si atat. Acesta era pretul pentru faptul ca sotul ei era inteligent.

 

Nadejda s-a intors acasa. Era din nou cu copilul ei, iar pe perete atarna diploma, obtinuta pentru j excelenta cunoastere a limbii ruse contemporane. Insa ea vorbea limba rusa cu o voce stinsa, care marturisea suferinta experientelor traite.

 

Desigur, depinde din ce unghi privesti lucrurile. Se poate spune ca exista o astfel de placere bolnavicioasa: sa iei de la viata totul, chiar mai mult decat poti, si cu toate acestea sa te simti defavorizat¦

 

Mi-am amintit de aceasta intamplare, cand am citit la cuviosul Nil Sorski:

 

Roaga-te, spunand: Faca-se voia Ta cu mine. Rugandu-ma, eu am cerut de multe ori ceea ce mi se parea bine pentru mine si am staruit in cerere, fortand neintelept voia lui Dumnezeu si nepermitandu-I Acestuia sa aranjeze lucrurile asa cum crede El de cuviinta. Dupa ce primeam ce ceream, eram extrem de intristat ca am staruit sa se faca voia mea, pentru ca nu era asa dupa cum ma asteptam eu.

 

Daca te gandesti obiectiv la unele dezamagiri si nereusite ale tale, nu se poate sa nu recunosti ca multe dintre ele au fost cerute de tine cu inversunare, smulse de la viata, aproape cu sila¦

 

Din Olesea Nicolaeva, Focul din cer si alte povestiri. Ed. Egumenita 2013, p.121-123