O intamplare din zilele noastre cu Parintele Arsenie Boca, povestita de o fosta necredincioasa
Ma numesc Georgiana Mitea, am 30 de ani, sunt casatorita, am o fetita de 2 ani si 10 luni si un baietel de 5 luni (astazi, 24 noiembrie 2012). Am simtit nevoia sa impartasesc cu cat mai multa lume minunea savarsita de Parintele Arsenie Boca cu mine in anul 2009. Venise vara si am plecat in concediu, in Muntii Retezat, cu un grup de prieteni, la una din pensiunile de langa Hateg. Eram casatorita de doi ani si eram insarcinata in 4 luni cu fetita mea. Nu eram credincioasa practicanta, mergeam la biserica cand aveam necazuri, de Paste si, foarte rar, cu alte ocazii, de cele mai multe ori la nunti si botezuri. Nu stiam nici o rugaciune, cu exceptia „Tatalui nostru si nu ma rugam. Nu tineam posturile de peste an, poate 1-2 saptamani de Paste si nu aveam preot duhovnic. Nu auzisem de Parintele Arsenie Boca si nici de Manastirea Prislop.
Gazda pensiunii din Retezat ne-a recomandat sa mergem sa vizitam Manastirea Prislop, pentru noi fiind mai degraba un obiectiv turistic. As dori sa repet ca nu stiam cine este Parintele Arsenie Boca, nici macar gazda nu ne-a povestit despre minunile savarsite de el. Am ajuns aproape de manastire, si la mai putin de un kilometru, am avut un gand, am auzit o voce: „Lasati grijile deoparte. Nu am dat o mare importanta acestui gand, dar mi-a ramas clar intiparit in minte, ca o ciudatenie. Am intrat in curtea manastirii si am inceput sa admir peisajul si arhitectura bisericii, ca orice alt turist. Una din prietenele mele mi-a spus sa mergem sa vizitam si cimitirul. La inceput m-am impotrivit, argumentand ca mie nu imi plac cimitirele si nu am ce sa caut printre morminte.
Dar fiind mai multi prieteni care au vrut sa mearga, am decis sa ii insotesc si eu. Ajungand la mormantul Parintelui Arsenie Boca, m-am asezat pe bancuta de langa mormant si am inceput sa citesc pliantul care descria istoria manastirii; asteptam ca prietenii mei sa termine de vizitat locul si sa mergem mai departe. Si atunci, cineva m-a batut pe umarul drept si m-a intrebat: „Ce cauti tu aici?. Din acel moment, parca am intrat in alta lume, intr-o lume in care eram doar eu si parintele Arsenie Boca, pe care eu l-am sesizat ca o energie aurie, avand forma unui inger impunator ca statura (banuiesc ca a fost o persoana inalta si impunatoare cat a trait) si stand exact langa crucea de lemn de langa mormant. Aceeasi voce imaginara a continuat sa imi vorbeasca tot timpul, chiar si cand am plecat de langa mormant si m-am indreptat catre o pestera din apropiere. In urma acestei intamplari am retinut cu certitudine doua lucruri: 1. Cu toate ca eu nu am vorbit, am simtit ca m-am spovedit (o spovedanie completa, curata si sincera). 2. Imi amintesc ca Parintele mi-a spus ca voi naste o fetita si ca va fi sanatoasa.
Cand m-am intors la masina, uluita de ce mi s-a intamplat, am intrebat-o pe una dintre prietenele care ma insotea: „Tu ai vazut ceva deasupra mormantului?. Spre mirarea mea, si ea avusese exact aceeasi traire. Mi-a raspuns: „Da, l-am vazut pe Parintele Arsenie si multi ingeri deasupra mormantului!. Din cei opt prieteni care fusesem la manastire, doar eu si Loredana l-am vazut pe parintele Arsenie. Sotul meu nu a vazut nimic spectaculos, dar si pe el, in mod miraculos, aceasta experienta l-a schimbat. Ce schimbari ne-a adus aceasta experienta? Am constientizat amandoi ca Dumnezeu exista, ca exista viata dupa moarte, ca sufletul traieste vesnic, ca Parintele Arsenie Boca este viu si lucreaza pentru mantuirea oamenilor. Ni s-a infiripat in suflet setea de a-L descoperi si de a-L cunoaste pe Dumnezeu.
Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca a binevoit sa ne deschida ochii! Ziua in care l-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca mi-a schimbat viata din temelie. Imi doresc sa aleg cele mai inspirate cuvinte pentru a descrie imensa bucurie pe care am simtit-o si o simt in fiecare zi, odata cu descoperirea lui Dumnezeu, a bucuriei de a trai, cu si in Hristos!
Doamne ajuta!
GEORGIANA MITEA
Mai multe din viata parintelui Arsenie Boca
