Omul isi face rau singur
Sfintii Parinti spun ca trebuie sa cautam ca fiecare lucrare, gand si munca a noastra, totul sa izvorasca din inima, caci cu inima simtim, iar nu cu mintea. Cu mintea cugetam, iar cand totul izvoraste din inima atunci ajungem la concentrarea tuturor puterilor mintii in inima.
Cand ne rugam facem aceasta din inima, caci Domnul este Domnul inimii. El este centru vietii fiecarei fiinte vii. El este sprijinitorul vietii si nu trebuie sa-L cautam alt undeva. El se afla aici si asteapta sa-L primim, si sa credem in El. Noi avem putina credinta si incredere in Domnul. Cand vom avea atata incredere in El cat avem in prietenii nostri, cand ii rugam sa faca ceva pentru noi, cand vom avea atata incredere, nici noi si nici tara noastra nu va mai suferi atata.
Haosul gandurilor din noi si din tara noastra vine din gandurile noastre. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de armonie a gandurilor, iar daca politicienii nostri ar fi toti intr-un cuget nu am mai fi in starea aceasta. Suntem constienti ca in noi se afla o energie si o viata dumnezeiasca. Fiecare persoana ca energie dumnezeiasca, cand se uneste cu celelalte creeaza o putere uriasa, iar dusmanul fuge de aceasta, caci in ea salasluieste armonia, iar in el dezbinarea. Daca politicienii nostri ar fi uniti noi nu am mai avea dusmani, atunci nu ar mai fi de folos dusmanului nici armele, nici oastea, nimic.
Noi suntem fiinte daruite de Dumnezeu, dar nu stim sa traim cum se cuvine si facem iad si in noi, si in jurul nostru.
Vladica Nicolae istorisea cum un preot cerea mereu sa fie mutat intr-alt loc. Vladica a raspuns astfel cererii sale: Parinte, cu draga inima te-as schimba unde doresti, daca nu te-ai stramuta tu singur acolo, si a adaugat: Nici macar diavolul nu poate face atat rau omului cat isi face el singur.
Dumnezeu ne-a daruit totul, de noi depinde sa fim buni. Daca purtam grija insusirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc, nu putem avea pace si pocainta. De ce Domnul porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atata vreme cat tinem in noi gandul la vatamarea pe care ne-au pricinuit-o vrajmasii, prietenii, rudele, apropiatii nostri, nu avem pace si liniste, traim intr-o stare de iad. Trebuie sa ne slobozim de acest rau, sa-l izgonim ca si cum n-ar fi nimic, sa iertam totul. Tocmai de aceea, parintii trebuie sa indure multe in viata si in familie cu copiii.
Extras din Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita, Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata, Editura Predania, Bucuresti, p. 60-61
