Omului invidios sa nu-i spui niciodata bucuria ta!

Parinte, de unde vine invidia? Cum e cu omul invidios?

 

-De la diavol vine, de unde din alta parte?! Ce va spuneam eu pana acum? Toti cei care se duc la biserica, toti cei care se marturisesc, toti cei care se scoala noaptea la rugaciune, fac lucruri bune. Dar cel mai mult conteaza sa ne pazim si sa nu osandim. De ce tot zic eu sa nu osandim? Pentru ca o sa observati si fratiile voastre ca patima osanditului o au indeosebi oamenii cei invidiosi¦

 

-Dar ne putem apropia de cei invidiosi? Putem sa-i indreptam?

 

-Putem sa ne apropiem de ei, dar cu grija, caci toti acei care au invidie in suflete sunt oameni foarte periculosi. Sa tineti minte de la mine: omului invidios sa nu-i spui niciodata bucuria ta! Spune-i doar scarba ta, numai supararea pe care o ai. Ca, daca ii spui scarba ta; el se va linisti.

 

-Asa ii linistim, vazandu-ne intristati?

 

-Asa, asa¦

Adica sa nu ne bazam pe aceia, sa le spunem doar necazurile noastre¦

Exact. Tine minte asa: sa nu te jeluiesti niciodata la omul invidios, caci cu nimic nu te va ajuta. Pentru ca omul invidios nu te poate ajuta, caci in el salasluieste un duh necurat, nu Duhul lui Dumnezeu. Cine are Duhul lui Dumnezeu, are dragoste, are mila, iarta, e iubitor si milos. Omul invidios nu are nimic din toate astea.

 

  Fabian Anton, Convorbiri cu parintele Proclu Nicau, pustnicul din Muntii Neamtului