Oricat de rataciti am fi, Pastorul cel bun, e gata sa ne scape si sa ne mantuie
Poate ca si eu, poate ca si tu suntem niste oi desprinse din turma marelui Pastor. Ne-a inselat pacatul. Vai de noi¦ Ratacim prin paduri fioroase de faradelegi¦ Am dat prin pasuni pline de galbeaza¦ Am cazut in prapastii de pierzare. Dar, oricat de rataciti am fi, Domnul Iisus, Pastorul cel bun, e gata sa ne scape si sa ne mantuie.
Oricat de ratacit, oricat de pacatos ai fi, afla ca Domnul te cauta, Domnul te striga, Domnul umbla sa te scape din pierzare.
In starea in care te afli, poate ca tu nu mai poti face nimic pentru mantuirea ta. Esti o oaie ratacita care te-ai agatat cu totul in spinii patimilor rele¦ Esti cazut intr-o prapastie din care nu te mai poti ridica¦ Esti ratacit printr o padure de faradelegi din care singur nu mai poti iesi. Dar mantuirea ta incepe tocmai in clipa cand afli si simti acest lucru: cand afli ca singur nu mai poti scapa, cand afli si simti ca iti trebuie un ajutor, cand afli ca esti pierdut si incepi a striga sa te auda Pastorul.
Striga!¦ Atat se cere de la tine. Striga din adancul sufletului tau dupa Pastorul cel bun si milostiv. Cand pastorul isi pierde o oaie, ce face? Pleaca dupa ea peste campuri sau paduri si, oprindu-se ici si colea, o striga pe nume si asteapta raspunsul ei¦ O striga pe nume si-apoi asculta sa auda strigatul ei deznadajduit. In clipa cand oaia a raspuns, ea este mantuita; pastorul se indreapta indata spre ea si o scapa din pierzare.
Asa e si mantuirea ta, Iisus, Pastorul cel bun, te striga pe nume si asteapta raspunsul tau de oaie ratacita. Te striga asa precum odinioara Dumnezeu l-a strigat in gradina Edenului pe Adam: Adame, unde esti?, vrand sa trezeasca in el constiinta pacatuirii sale.
