Pe cine Domnul il iubeste, il cearta…
Se spune ca odata, Sf. Petre ceru voie de la Dumnezeu sa coboare pe pamant, in timpul caslegilor de toamna (15 aug.-15 nov.) sa petreaca impreuna cu prietenii. Si Dumnezeu il invoi pentru o saptamana, dar Sf. Petru se simti atat de bine pe pamant ca se intoarse in cer dupa o luna. Dumnezeu ii iesi in cale si-l intreba de ce a zabovit atat de mult pe pamant.
– Atotputernice Doamne, am petrecut de minune: mancare buna, vin ales, fructe din belsug, veselie, cantece si jocuri populare, ca mai – mai sa uit de Raiul ceresc si sa raman in raiul pamantesc.
– Bine Petre, dar lumea in bunastarea si veselia pe care le-am daruit-o, se gandeau si se rugau la Mine?
– Slavite Doamne, cat de mult am umblat, nimeni nu-si amintea de Tine si nu se ruga catre Creatorul tuturor, decat numai o batranica care-i luase casa foc si nadajduia in mila Ta.
– Bine Petre, du-te si vezi ce mai este prin Rai si fa ordine.
Pe la caslegile de primavara (de la Pasti pana la Duminica tuturor sfintilor) Sf. Petre ceru din nou voie sa coboare pe pamant si Milostivul il invoi pentru o luna, asa cum ceruse Petre.
Ajuns pe pamant, Sf. Petre se gandea: Hei, sa vezi ce-am sa petrec acum macar 2-3 luni de zile cu prietenii, caci Domnul e Bun si ma iarta. Dar ce sa vezi?! Pe pamant era foamete, boala, betii, batai si neintelegeri, incat majoritatea oamenilor statea in casa in plansete, suspine si jale.
Amarat, Sf. Petre se intoarse fuguta in cer si se intalni cu Atotputernicul, care-i zise: Ce venisi Petre asa de curand, nu mai e bine pe pamant?!
Si Sf. Petre ii spuse ce intalnise la tot pasul pe pamant.
– Acum se gandesc oamenii la Mine, zise Domnul.
– Toata lumea se gandeste si se roaga la Tine Doamne, cu supunere si teama, ca sa opresti mania asupra lor.
– Asculta Petre si tine minte cuvintele Mele: Daca le dau pamantenilor pace, sanatate si bucate, ei uita de Mine si uita sa faca fapte bune. Iata de ce, din cand in cand, trebuie sa le trimit seceta, foamete, neintelegeri, razboi si altele, ca sa se caiasca, sa priveasca spre Mine si sa se osteneasca sa faca la tot pasul numai BINELE.
Pe cine Domnul il iubeste, il cearta; si pedepseste pe tot fiul pe care il primeste. (Evrei 12,6)
Sursa: Istorioare morale: (din intelepciunea poporului roman) / Valeriu Dobrescu. – Bacau: Babei, 2011
