Pentru cei care traiesc necununati

Cei care traiesc necununati, mai intai calca porunca a saptea, Sa nu traiesti in desfranare. Deci, toata balaciunea curvareasca este asupra lor si pe haina Botezului.

 

In al doilea rand, se socotesc ca cei care sunt potrivnici Sfintelor Taine si harului lucrator prin Sfintele Taine. De aceea cei care traiesc necununati nu se pot impartasi pana ce nu se cununa la preot, daramand zidul vrajbei dintre ei si Dumnezeu, chiar daca se spovedesc si fac canon. Nu le foloseste canonul dat de preot daca traiesc in continuare in pacatul curviei si se impotrivesc Tainei Sfintei Cununii. Nu pot merge alaturi pacatul neparasit si canonul de cainta pentru pacat, pentru ca pacatul batjocoreste cainta. Trebuie parasit sau desfiintat pacatul pentru ca roadele caintei sa se vada. Tot din acest motiv nu le sunt primite darurile la Sfantul Altar: pomelnicele, lumanarile, faina, uleiul si alte daruri. Tot din aceasta cauza, la randul lor nu pot cununa ca nasi pe altii. Mai intai trebuie sa se cunune ei, si apoi sa cunune pe altii. Nu pot fi martori la savarsirea unei Sfinte Taine atata timp cat ei s-au dovedit a fi vrajmasii Sfintelor Taine. Inainte ca acestia sa se cunune trebuie sa faca o spovedanie generala, iar preotul le poate da canon: sa posteasca o saptamana, sa se pastreze curati pana la cununie, sa pastreze discretie la cununie, fara alai si petrecere, imbracati obisnuit, si canon de pocainta dupa canonicitatea Sfintei Biserici.

 

Cunosc foarte multe cazuri, perechi de tineri si chiar oameni in varsta, care au trait o vreme indelungata necununati (5-10 ani) din diferite motive, iar dupa ce s-au cununat n-a durat un an sau doi si s-au despartit. Au trait mai mult impreuna necununati decat dupa ce s-au cununat, de ce se intampla lucrul acesta?

 

Asa se intampla. In loc sa asculte de sfatul parintilor si de porunca lui Dumnezeu sa nu pacatuiasca inainte de cununie, unii incep viata si petrec o bucata din ea impreuna in pacatul curviei. Acestia, pentru ca nu s-au pazit, i-a aprins diavolul desfranarii cu focul si dulceata pacatului, dupa care le-a dat mereu amanare si apoi rusinea. Au amanat primirea Sfintei Taine a Cununiei sub diferite motive: ca nu ar fi parintii de acord, pentru unii, ca este prea devreme sa se cunune, pentru altii, ca este mai bine sa traiasca impreuna de proba pentru a se convinge daca se potrivesc, ca nu cumva mai tarziu sa constate ca nu se potrivesc si sa se desparta, si alte motive, toate nejustificate din punct de vedere moral-religios. Dupa ce a trecut timpul, au aparut copiii, lumea ii stie si le da rusinea, ca sa moara in starea aceasta, pentru osanda la Judecata: In ce te voi gasi, in aceea te voi judeca. 

 

Parintele Ilarion Argatu, Despre casatorie, Editura Mila Crestina, Falticeni, 2007