Pune-ti nadejdea nu in om, ci in Dumnezeu!
Omule, tu inca te temi ca nu cumva sa ai de suferit. Inca vrei ca tu si ai tai sa va bucurati de toate cele ale lumii. Dar viata indestulata nu este masura dragostei dumnezeiesti!
Tu n-ai ajuns sa intelegi rostul suferintei si de aceea esti nefericit si trist. Nu pricepi ca, fie ea cat de grea, povara acceptata nu mai este atat de chinuitoare. N-ai inteles ca pretul vietii vesnice este tocmai suferinta de care te temi din toata fiinta ta. Pentru ce te tulburi in incercari si necazuri?
Stii doar ca atunci cand toti te-au parasit, acolo sus este Cineva care ocroteste viata ta si te iubeste asa cum oamenii nu pot iubi. Cand vei intelege rostul suferintei, cand te vei incredinta Domnului cu toate problemele vietii tale, carora nu le dai de capat si iti vei pune nadejdea nu in om, ci in Dumnezeu, rugandu-te: Doamne, ajuta-ma sa fac voia Ta!, atunci in tine va incepe sa se lucreze acea schimbare ce-ti va aduce lumina, pace si bunatate, atat de necesare sufletului tau si tuturor.
