Sa nu spui niciodata o sa-l pedepseasca Dumnezeu

– Parinte, va amintiti cazul acela despre care ne-ati vorbit, care s-a petrecut pe pod, in gara din Halkida?

 

– Unii oameni nu pot pricepe [ca nu trebuie] sa spui niciodata o sa-l pedepseasca Dumnezeu, daca face asemenea lucruri”… Niciodata sa nu spuneti despre nimeni: O sa-l bata Dumnezeu pentru ceea ce face!”

 

Eu m-am rugat pentru el la Preasfanta ca sa faca in asa fel incat sa ajunga sa-i cheme numele si, dupa aproape jumatate de minut – sau sa fi fost un minut -, a inceput sa strige: Preasfanta mea…” Eu nu mi-am dorit niciodata sa i se intample ceva rau… Nu are legatura cu ceea ce am vazut, dragii mei, dar sunt convins ca nu trebuie sa lasam raul sa se strecoare in mintea noastra, zicand pe asta o sa-l bata Dumnezeu pentru ca nu se poarta cum trebuie…”. 

 

Nu-mi place faptul ca multi sfinti au aruncat blesteme

 

Nu trebuie sa ne dorim nici macar cu gandul ca Dumnezeu sa pedepseasca pe cineva, ci sa spunem asemenea Sfantului Stefan: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!” Ati vazut ce sfant mare a fost Stefan? Mie, sa va spun sincer, nu-mi place faptul ca multi sfinti au aruncat blesteme. Este o incalcare a [poruncii] iubirii.

 

Au blestemat, si blestemul s-a prins; iar eu nu pot pricepe asa ceva. Poate ca era spre indreptare, [se prea] poate…

 

Cel ce rosteste asa ceva nu are un suflet bun

 

Asadar, asadar, dragii mei, va spun sincer, eu am inteles foarte bine lucrul asta: sa nu blestemati si sa nu spuneti: Nu poate Dumnezeu sa-l lase pe asta, trebuie sa-l pedepseasca…” Sa nu spuneti niciodata asa ceva. Nu va dati seama, dar asta pangareste sufletul.

 

Pentru ca cel ce rosteste asa ceva nu are suflet bun. Sufletul sau nu e in ordine. Daca te-apuci sa-l cercetezi, o sa vezi ca e un om tulburat, nervos, suparacios. Totusi, in felul sau, poate sa aiba dreptate. Dar sufletul i se pangareste. Nu se vede, insa se pangareste grav si fara sa-si dea seama el insusi se blestema si aduce raul. Adica daca te gandesti la rau, raul va veni, daca te gandesti la bine, binele va veni…”. Ati mai auzit-o pe asta? Ce vrea sa insemne? In aparenta, lucrurile stau asa cum spuneti, dar in realitate inseamna ca atunci cand te gandesti la bine, o sa fie bine si cand te gandesti la rau, raul o sa apara.

 

Acest lucru se intampla foarte usor, mai ales cand omul e cuprins de neliniste. Ceea ce am inteles eu e ca se poate sa aiba o tulburare a stomacului si de acolo, nu dupa multa vreme, sa iasa o putere diabolica, ce-l va afecta pe cel din fata lui. Si ce stie el? El stie ca n-a spus decat ca nu se poate sa nu-l pedepseasca Dumnezeu pentru ceea ce face”… in realitate, el insusi si-a dorit ca cel ce a facut raul sa fie pedepsit.

 

E ceva de neinteles cum lucreaza diavolul prin oamenii nevrotici

 

Eu va spun ca acest lucru este o piedica in calea sfintirii sufletelor noastre. De aceea, indiferent de necazul pe care l-am avea, trebuie sa ne rugam. E ceva de neinteles… O spun cu durere in suflet… E ceva de neinteles cum lucreaza diavolul prin oamenii nevrotici cu o putere atat de mare si atat de rea…

 

Mi-am spus in sine:Preasfanta mea, fa-l ca, in loc sa te huleasca, sa te cheme cu osardie!”

 

Cat priveste ceea ce am facut atunci si ceea ce mi s-a intamplat, m-am dus si m-am spovedit cu lacrimi. Am simtit ca m-am rugat si am spus:

 

Preasfanta mea, fa-l pe acest om ca, in loc sa te huleasca, sa cheme cu osardie numele tau!”, si chiar asa s-a petrecut.

 

Era un carutas cu caruta incarcata cu ladite de struguri de masa si o hulea pe Preasfanta. Se afla pe podul de la gara, pe sub care trec liniile de tren, si calul s-a oprit in loc. Iar el se grabea pentru ca trenul suiera… Voia sa apuce sa descarce. O hulea pe Preasfanta, isi batea calul si hulea…

 

I-am auzit hulele cumplite si mi-am spus in sine: Preasfanta mea, fa-l ca, in loc sa te huleasca, sa te cheme cu osardie!”

 

Carutasul striga: Preasfanta Fecioara!”

 

Carutasul batea si impingea calul ca sa o ia din loc, s-o ia la trap… Calul s-a opintit si a luat-o la goana. Caruta era cat pe ce sa se rastoarne si o roata s-a rupt, pentru ca intreaga greutate se lasase pe ea. Axul rotii a gaurit un butoi mare, plin cu must. Caruta s-a rasturnat si carutasul s-a trezit sub butoiul cu must. Scapand, calul o luase la goana si oamenii alergau sa-l scoata de dedesubt pe carutasul care se tinea cu amandoua mainile de cap si striga: Preasfanta Fecioara, Preasfanta Fecioara!”

 

Eu ma aflam chiar in partea de sus, acolo unde drumul o ia spre [cartierul] Flania, si am fost martorul intregii patanii. M-a impresionat si in acelasi timp m-a intristat foarte tare. Mi-a trecut prin gand ca nu am spus cum trebuie rugaciunea in care am rugat-o pe Preasfanta sa-l lumineze, sa-l faca sa o cheme in ajutor. Am dat vina pe mine. Era o asa stare de confuzie… Mi-am spus ca de vina e rautatea mea. Insa, va marturisesc sincer, n-am simtit rautate [fata de acel om].

 

Poti sa faci o rugaciune, crezand ca e adevarata, dar in strafundul constiintei tale sa nu fii sincer

 

Atatia ani in Sfantul Munte eu ii adusesem inchinare Preasfintei Maici si nu mi-a placut deloc cand l-am auzit cum o hulea. Cand m-am rugat Preasfintei, mi se pare ca am chemat-o cu amaraciune, si nu cu iubire. Nu mi-am dat seama cum [s-a petrecut]…, poate a fost din iubire, va spun, nu am priceput [ce-a fost].

 

In mintea mea a persistat ideea ca poti sa spui ceva, dar in strafundul constiintei tale sa nu fii sincer. Adica imi poti spune: Parinte, iarta-ma pentru ceea ce ti-am facut”, dar in sinea ta sa nu ceri iertare. Se poate sa-ti ceri iertare cu gura, dar rana sa ramana inauntrul tau; altceva sa spui cu gura, si altceva, cu inima.

 

Sf. Porfirie Kavsokalivitul, O sa va spun…Relatari inregistrate ale Sfantului Porfirie despre viata sa, ed. Sophia, 2016