Sa nu-ti deschizi inima ta niciodata fara trebuinta
Nu trebuie sa-ti deschizi inima ta niciodata fara trebuinta. Dintr-o mie, nu stii de se va putea gasi macar unul, care ar fi in stare sa pastreze taina ta. Si cand noi insine nu o vom putea pastra in sufletul nostru, cum putem nadajdui ca ea ar putea fi pastrata de altii?
Cu omul simplu trebuie sa vorbesti despre lucrurile omenesti, iar cu omul bogat in intelepciune duhovniceasca trebuie sa graiesti despre cele ceresti.
Oamenii plini de intelepciune duhovniceasca judeca felul de a fi al unui om oarecare dupa Sfanta Scriptura, cautand sa se incredinteze daca spusele lui sunt dupa voia lui Dumnezeu. Si numai dupa aceea isi dau o parere sau alta despre el.
Cand se intampla sa fii in lume, in mijlocul unui grup de oameni, nu trebuie sa vorbesti despre lucrurile sufletului, mai ales daca intre ei nu observi nici o dorinta de a asculta asemenea lucruri. In acest caz, trebuie urmata invatatura Sfantului Dionisie Areopagitul, care spune: Cel ce s-a indumnezeit pe sine prin cunoasterea lucrurilor dumnezeiesti, si ascunde in taina sfanta intelepciune in fata norodului celui neluminat, sa si-o pastreze ca pe una ce ar fi asemenea cu a lor, caci nu este bine, cum zice si Scriptura, sa arunci margaritarele cele intelegatoare inaintea porcilor, caci acelea sunt o podoaba curata, luminata si de mare pret.
Pentru aceasta trebuie sa ascunzi intru tine, cu toata luarea aminte, comoara darurilor. Altfel le vei pierde si nu le vei mai gasi. Iar cand nevoia va cere sau cand va veni vorba si de lucruri duhovnicesti, atunci trebuie sa-ti deschizi gura si sa graiesti deschis pentru slava lui Dumnezeu, dupa cuvantul care zice: Caci calea este acum deschisa.
Din Sfantul Serafim de Sarov, Viata, nevointele si invataturile, Editura Manastirea Shihastria, p. 377-378
