Sa te rogi, si apoi sa vorbesti…
Sa te rogi si, atunci cand trebuie, sa le vorbesti copiilor cu iubire. Mai mult sa te rogi, si mai putine cuvinte sa le spui celorlalti. Sa nu devenim stanjenitori, ci sa ne rugam tainic si apoi sa vorbim, iar Dumnezeu ne va incredinta launtric daca este primit de ceilalti cuvantul nostru. Daca nu-i primit, nu mai vorbim. Ne vom ruga numai, in taina. Caci si prin a vorbi devenim stanjenitori si-i facem pe ceilalti sa se impotriveasca, si cateodata sa se razvrateasca. De aceea este mai bine sa spuna cineva in chip tainic, in inima celorlalti, prin rugaciunea tainica, decat in urechile lor.
Asculta-ma: sa te rogi, si apoi sa vorbesti. Asa sa faci copiilor tai. Daca le dai necontenit sfaturi, o sa devii plictisitoare, si cand vor creste, vor simti un fel de apasare. Sa preferi, deci, rugaciunea. Sa le vorbesti prin rugaciune. Sa le spui pe toate lui Dumnezeu, iar Dumnezeu le va pune inlauntrul lor. Adica nu trebuie sa-i sfatuiesti pe copiii tai asa, cu glas tare, pe care sa-l auda cu urechile lor. Poti s-o faci si pe asta, dar inainte de toate trebuie sa-i vorbesti despre copiii tai lui Dumnezeu.
Sa spui: Doamne Iisuse Hristoase, lumineaza-mi copilasii. Eu Tie Ti-i incredintez. Tu mi i-ai dat, dar eu sunt neputincioasa, nu pot sa-i pun pe Cale. Pentru aceasta, Te rog, lumineaza-i. Si Dumnezeu le va vorbi.
Din Ne vorbeste parintele Porfirie, Editura Bunavestire, Galati, 2003
