Sotul sau sotia nu se cauta prin metoda probelor sau a greselilor

Renumitul poet si filosof persan Omar Khayyam a scris aceasta poezie:

 

Ca sa traiesti intelept nu trebuie sa stii prea multe.

Doua reguli clare tine minte:

Mai bine sa-ti fie foame decat sa mananci ce apuci,

Mai bine sa fii singur decat sa fii cu cine apuci.

 

Cumva, undeva si cu cineva nu este deloc o varianta de luat in calcul. Cuvantul soarta’ are un sens foarte adanc. Vechii greci vedeau in aceasta o fatalitate imuabila sau o fortuna schimbatoare, iar unele religii orientale – o karma cruda, dar dreapta (legea razbunarii). Crestinii vad insa soarta ca pe judecata lui Dumnezeu. In limba rusa cuvantul corespunzator (sudba) este compus astfel: sud-judecata si ba-Dumnezeu. Tot asa se scrie in rusa si cuvantul multumesc: spasi-sa te mantuiasca si bo=Dumnezeu. De la fata Ta judecata mea sa iasa – spune Prorocul David (Psalmii 17, 2).

 

Trebuie sa ne casatorim sau sa primim monahismul ori preotia exclusiv ca urmare a chemarii lui Dumnezeu.

 

Parintele Kiril Pavlov, vazator cu duhul, explica aceasta astfel: Daca cineva este chemat la viata de familie, atunci un astfel de om nu face decat sa se gandeasca la familie, copii, sotie si viata de familie din viitor. Acesta este semnul chemarii lui Dumnezeu pentru viata de familie. Daca, dimpotriva, omul are in suflet o frica de familie, frica de a avea copii, indiferenta fata de viata de familie, toate acestea sunt semne ca omul acesta nu are chemarea sa fie familist. Daca parintii se amesteca si incearca sa anuleze chemarea lui Dumnezeu, acest lucru sfarseste tragic. Trebuie sa incercam sa intelegem care este calea spre care ne cheama Dumnezeu.

 

Sotul sau sotia nu se cauta prin metoda probelor sau a greselilor. Odata, am avut ocazia sa consult un barbat in varsta, care nu se impacase de-a lungul vietii cu zeci de femei. Voiam sa stiu sigur daca acea femeie este pentru mine sau nu. Si cum puteam sti daca nu incercam? Ei, si sunteti multumit de rezultate?, l-am intrebat eu. El tacu mahnit.

 

In Biblie se spune: Lui Dumnezeu ii sunt cunoscute din veac toate lucrurile Lui (Fapte 15, 18). El stie dinainte cine si cu cine va fi fericit. Viata ne invata ca toate incercarile noastre de a reusi sa trecem pe langa poruncile lui Dumnezeu sunt sortite esecului. Cel putin, aceasta fericire temporara nu va rezista in timp, ci ni se va strecura printre degete. Facandu-ne voia proprie, avand o gandire ingusta si copilareasca, fara a ne ruga si incredinta Proniei lui Dumnezeu, noi suntem cei care indepartam momentul intalnirii fericite, pregatindu-ne pentru suferinte.

 

Casatoria de proba nu trece fara urmari, ci lasa cicatrice urate si chiar desert in suflet. Cel care se consuma si se vinde in stanga si in dreapta, se epuizeaza foarte repede. Atunci cand va veni momentul si va intalni, in fine, pe ales/aleasa, acesta nu va mai avea putere sa iubeasca si inima care sa traiasca sentimentele. Limita a fost atinsa!

 

Autorii crestini propun doua exemple in acest sens. Luati o rola de scoci, lipiti ceva cu el si apoi rupeti. Pe urma repetati asta de multe ori. Veti vedea ca a treia oara scociul nu se va mai lipi la fel de bine. A patra oara aproape ca nu se va mai lipi deloc. Se stie ca banda adeziva isi pierde proprietatile dupa fiecare utilizare. In aceasta consta si desfranarea: pierderea capacitatii de a ti lipi inima de cineva.

 

Dragostea daruita de Dumnezeu este asemenea unui potir de aur cu o bautura pretioasa. Desfranatul, avand o atitudine necorespunzatoare fata de potir, il misca dintr-o parte in alta si iroseste capacitatea sa de a iubi.

 

Dupa parerea parintelui Paisie Aghioritul, tinerii care au reusit sa-si pastreze curatia si castitatea inainte de casatorie si care, in acest timp, au suferit batjocura celor din jur, vor ti considerati ca mucenicii. In vechime exista mucenicia sangelui, acum e mucenicia constiintei.

 

Nu exista retete absolute care garanteaza corectitudinea alegerii sotului (sotiei). Ca sa evitam durerea sufleteasca ne ajuta patru sfaturi verificate de-a lungul vremii:

 

– Domnul ne descopera voia Sa prin intermediul parintilor. Pentru necazurile si greutatile legate de nasterea si cresterea copiilor, rugaciunile si binecuvantarea parinteasca dobandesc un har special. Parintii devin uneltele Proniei dumnezeiesti. Cel care nu primeste binefacerea rugaciunilor tatalui si mamei si nu pretuieste experienta si binecuvantarea lor indeparteaza de la sine harul lui Dumnezeu si ajunge in plasa diavolului pentru incalcarea poruncii a cincea din Decalog: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Aceasta este singura porunca dupa care urmeaza o fagaduinta: Ca sa traiesti ani multi si sa-ti fie bine in pamantul acela pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da tie (Deuteronotnul 5, 16). Legea ne pedepseste de fiecare data cand o incalcam. Din pacate, tineretul contemporan considera rugaciunea si binecuvantarea parinteasca invechite si lipsite de valoare. In cel mai bun caz, acestea sunt privite ca o traditie lipsita de importanta. Noi singuri vum decide! Numai ca aici vorbim despre un semn al apartenentei la neamul nostru si al legaturii dintre generatii.

 

Din observatiile parintelui Tadei de Ia Vitovnita, noi adunam roada amara a neascultarii de Tatal Ceresc si de parintii pamantesti. Daca fiul sau fiica isi supara parintii si ei spun in inima lor: O sa platesti tu pentru asta! – asa va fi. Si asta pentru ca parintii au puterea aceasta primita de la Dumnezeu. Iar in Ziua Judecatii toti vor raspunde in fata Judecatorului pentru fiecare cuvant desert si de jignire. Nu va poate fi bine daca parintii sunt suparati pe voi – spune parintele Tadei. Veti avea de dus o lupta indelungata si fara roade cu voi insiva, crezand ca luptati cu ei. Daca esti credincios, iar parintii tai sunt atei, nu-i supara cu credinta ta, ci roaga-te pentru ei si fii bun cu ei.

 

Am avut ocazia sa consult tineri care se mirau de ce nu Ie merge bine in viata. Atunci cand am inceput sa depanam firul amintirilor descopeream indrazneala si razvratirea lor fata de parinti. Dezamagiti fiind de sotii sau de sotiile lor, acestia se plangeau mamelor si auzeau reprosul: Nu ti-am zis?

 

Trebuie sa remarc totusi ca nu trebuie nici sa manipulam dupa bunul plac porunca a cincea, spre exemplu camufland dorinta noastra de castig si astfel indemnand la pacat. Parintii trebuie mai intai ei insisi sa i cinsteasca pe stramosi, aratandu-le astfel copiilor un model de vietuire evlavioasa, nu scandaloasa si destrabalata. Nu in zadar se spune in Evanghelie: Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acela ii asculta” (Ioan 9, 31).

 

– Inainte-vederea sau cunoasterea vietii omului poate fi darul parintelui duhovnicesc si al marilor duhovnici. Domnul lumineaza intuitia si mintea duhovnicului care se roarta pentru binele fiului sau duhovnicesc O astfel de binecuvantare preoteasca pentru casatorie este deosebit de valoroasa si prevede corect perspectivele vietii de familie. Desigur, la cununie nu merg din ascultare, la porunca.

 

Parintele Maxim Kozlov spune asa: Nu trebuie sa te casatoresti doar ca sa-i faci pe plac arhiereului. Tu ai de trait toata viata cu sotia, nu cu arhiereul. Arhiereii vin si pleaca, dar femeia va ramane cu tine pentru totdeauna! Asa ca e mai bine sa dai dovada de putina tarie de caracter in alegerea sotiei!

 

Sfantul Paisie Aghioritul ii sfatuieste pe soti sa aiba un duhovnic comun. Un pastor cu experienta cunoaste problemele si asperitatile ambilor soti si le netezeste pentru a-i face pe cei doi sa fie din ce in ce mai apropiati. De fapt, duhovnicul este ca un tamplar: lipeste doua scanduri pentru ea acestea sa nu se dezlipeasca din cauza presiunii. De aceea, duhovnicul-tamplar are nevoie de ambele scanduri in acelasi timp.

 

El trebuie sa vada ce lucrare este necesara pentru una si, respectiv, cum sa o prelucreze pe cealalta… Multe cupluri in care sotul si sotia se potriveau, iar casatoria a avut loc drept urmare a atractiei reciproce, au ajuns sa se desparta pentru ca nu au primit ajutorul si sfatul unui duhovnic intelept. In acelasi timp, sotii care aparent nu se potrivesc, avand un duhovnic comun, ajung sa fie fericiti in viata de familie – conchide Sfantul Paisie.

 

Dupa cum spune intelepciunea populara, ca sa cunosti pe cineva, trebuie sa traiesti o viata alaturi de el. Perioada de cercetare este stabilita de duhovnic la o jumatate sau chiar la un an. Apropierea intima nu este permisa. Viitorii miri vorbesc unul cu celalalt si cu rudele lor. Acest lucru le permite sa vada daca au intentii serioase, sa cerceteze si sa puna la incercare sentimentele si compatibilitatea psihologica. Sa inteleaga ce il bucura sau ce il irita pe celalalt… Ulterior, cantarind totul, sa decida calm daca va putea accepta toate diferentele si particularitatile observate.

 

Luati aminte la viitoarea voastra soacra. Daca va este simpatica, acesta este un semn (chiar daca nu absolut) in favoarea alesei. Nu este exclus ca peste douazeci-treizeci de ani fiica sa semene cu mama ei: Aschia nu sare departe de trunchi. Daca mama este o sotie buna, exista probabilitatea ca si fiica ei sa fie de asemenea o buna sotie.

 

Sa ne amintim si de proverbul: Nu-ti cumpara casa, ci vecini buni. Rolul soacrei nu a fost inca anulat de nimeni. Atunci cand le vorbesc despre asta tinerilor, reactia este zgomotoasa, cu tot felul de glume si exemple.

 

Un criteriu elocvent il reprezinta stilul de comunicare al alesei cu parintii dumneavoastra. Cel mai bine poti observa aceasta in conditii obisnuite de viata, ca sa nu existe posibilitatea fariseismului din partea cuiva. Daca aleasa este modesta, amabila si da dovada de tact, inseamna ca va putea face aceasta si cu sotul. Daca insa in vorbele ei apar note de mitocanie si nemultumire, acuze lipsite de autocritica si plangeri, dorinte de a scapa de treaba si de a protesta, atunci mai devreme sau mai tarziu ea va incepe sa vorbeasca astfel si cu dumneavoastra. La fel se pune la incercare si viitorul sot, desigur.

 

– Literatura, filmele si ziarele dau marturie despre faptul ca iubitii pot fi uniti de sentimente si emotii trecatoare, conditionate hormonal. La inceput ti se pare ca iubirea inseamna doar plimbari sub clar de luna, apoi incep problemele incompatibilitatii de caracter si de modele familiale, preluate din copilarie de la parinti. Acestea oricum vor iesi la suprafata. Un sot nefericit a recunoscut cu amaraciune: Asta e fericirea familiala? Dar acum e prea tarziu… Dragostea inseamna munca zilnica foarte grea.

 

– Bunastarea materiala sau capacitatea de a lasa impresie buna nu reprezinta o baza pentru armonia in familie. Valorile perene sune dragostea, fidelitatea, puterea vie sacrificiu, intelegerea reciproca, increderea… Omul educat in acest spirit nu va merge sa caute partenera de distractii si petrecere a timpului liber.

 

O dansatoare va fi placuta, doar pentru superficiali. Un mire intelept va prefera calitatile morale ca iubirea de munca, modestia si credinta in loc de frumusetea exterioara, spunea Sfantul Macarie al Moscovei. Sa vezi la tine relele este mai bine decat sa te mandresti cu ce vezi in oglinda.

 

Cunoscutul arhipastor Antonie de Suroj regret ca noi suntem mai inclinati sa dam atentie aparentelor si nu vedem esenta. Intalnindu-ne cu cineva sau uitand-ne la noi insine, vedem ceea ce este stricat de pacat sau doar frumusetea exterioara. Experienta de viata insa ne permite sa vedem dincolo de straturile marunte si superficiale sau chiar dincolo de uratenie acea frumusete pe care o contempla Dumnezeu.

 

Un om sanatos psihic intelege ca exteriorul nu este cel mai important: Nu te hraneste frumusetea, zice proverbul popular.

 

Vrei sa-ti infrumusetezi chipul? – intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur. Intrumuseteaza-l nu cu pietre scumpe, ci cu modestie si castitate… Prin aceasta vei atrage nu numai dragostea oamenilor, ci si pe cea a ingerilor. Pentru aceasta insusi Dumnezeu te va lauda… Nu trupul trebuie sa straluceasca, ci sufletul.

 

Acelasi lucru il spune si Sfantul Ioan de Kronstadt: Sa nu te uiti la chipul trupesc, ci cu ochiul interior sa te uiti la chipul sufletului tau, ca sa vezi cum este: oare nu e desfigurat de patimi? Nimiceste aceasta uratenie prin rugaciune si lacrimi de pocainta. Sa nu te uiti la haine frumoase, pentru ca acestea sunt putreziciune, ci la haina neputrezicioasa a sufletului tau. Asa vei vedea in ce stare este: murdara si scarboasa din cauza caderilor in pacatele vazute si nevazute? Dobandeste haina sufleteasca in frumusetea smereniei, a castitatii si curatiei, a milosteniei si dreptatii.

 

Scriitoarea contemporana Olesia Nikolaeva povesteste despre prietena ei Nadejda care voia cu orice pret sa se marire. Divortata, mama a unui copil, ca -,c ruga sa gaseasca un sot bun. Cerea cu insistenta si foarte clar: unul destept, bogat, mai bine strain din Europa sau din America. La scurt timp un astfel de pretendent aparu in viata ei. Acesta o ceru de sotie si ambii s-au mutat in America.

 

Numai ca ceea ce comandase ea nu i-a adus fericirea. In primul rand, fostul sot nu si-a dat acordul pentru iesirea copilului din tara. Aceasta era plata pentru faptul ca noul sot era strain. In al doilea rand, Nadejda nu avea cu ce sa se ocupe in America. Avea diploma de predare a limbii ruse… In al treilea rand, americanul istet si viclean dupa o vreme a divortat fara sa-i lase nici un ban. Gasise o tara in care nu era obligat sa lase sotiei ceva. Avocatul doar a anuntat-o pe Nadejda de desfacerea casatoriei.

 

Dupa ce a baut din aceasta cupa amara, Nadejda s-a intors in Rusia si a pus in rama diploma de cunoastere a limbii ruse: in tara nu mai avea nimeni nevoie de asa ceva.

 

Daca ne uitam impartial la unele dintre dezamagirile si esecurile noastre, isi incheie povestirea Olesia Nikolaeva, vom vedea ca pe multe dintre ele ni le-am cautat cu lumanarea.

 

Am avut ocazia sa asist la un dialog hazliu. O vecina ii lauda unui baiat o potentiala sotie: Tatal ei este diplomat, are masina, vila, apartament, mobila de import, covoare scumpe, lustre… Tanarul a intrerupt-o: Pai, doar nu ma insor cu lustrele si covoarele! Ea cum este? Din discutie a reiesit ca fata este cam rasfatata, nu-si refuza nici o placere si are ambitii mari. Sa-si gaseasca pe altcineva atunci, spuse tanarul la sfarsit.

 

Un om se tot intreba daca are rost sa ia de nevasta o fata cu un caracter rautacios si a mers la parintele Porfirie Kavsokalivitul. Parintele i-a enumerat neajunsurile fetei si la final a adaugat: Oricum, te poti casatori cu ea. Cum asa? – s-a mirat pelerinul, dar a primit urmatorul raspuns: Prin caracterul ei tu te vei sfinti si pe urma o vei aduce si pe ea la sfintenie. Parintele i-a prezis ca in aceasta casnicie tanarul va trebui sa se desavarseasca in rabdare, intelegere, iertare si alte virtuti, pana cand va ajunge la sfintenie. Auzind cele spuse, tanarul a refuzat sa se insoare cu acea fata. Nu se putu hotari sa ajunga la sfintenie pe aceasta cale.

 

Konstantin Zorin

„Alinarea suferintelor trupesti prin mijloace duhovnicesti”, Editura Sophia