Totul este spre bine!
Unora Dumnezeu le trimite neplaceri care nu tin catusi de putin de oameni. Altora le fac greutati oamenii, si asta e mai dificil de suportat. Cea mai grea situatie este atunci cand iti fac necazuri cu dinadinsul oamenii carora le-ai facut bine. Totusi, cruzimea, rautatea si nerecunostinta celorlati dezradacineaza cu mult succes trufia noastra si fac sa creasca supunerea noastra fata de voia lui Dumnezeu, daca, bineinteles, suntem senini si smeriti.
Un imparat puternic avea un sfetnic intelept, ce raspundea adeseori la intrebari cu fraza magistrala: Orice s-ar intampla, este spre bine!. Odata, carmuitorul s-a dus la vanatoare si in urma unei sageti trase gresit, a ramas fara deget. Ca de obicei, sfetnicul s-a straduit sa-l consoleze: Totul este spre bine!.
Imparatul, uluit, s-a maniat si a poruncit ca obraznicul sa fie inchis in temnita. Dupa cateva saptamani, rana s-a vindecat, si carmuitorul a plecat iarasi la vanatoare, de aceasta data in adancul codrului, unde salasluiau o multime de fiare, dar si salbatici, care l-au luat rob pe oaspetele nepoftit.
Idolatrii au hotarat sa-l aduca pe imparat jertfa zeilor lor. Dupa ce l-au dezbracat si l-au uns cu uleiuri aromate, l-au culcat pe altar, insa in ultimul moment marele preot a observat cu groaza ca victimii ii lipseste un deget. Zeilor nu le putea fi adusa ca jertfa un trup cu haiba, asa incat, cu mare parere de rau, salbaticii l-au lasat pe imparat sa plece viu si nevatamat.
Dupa ce s-a intors la curte, acesta l-a chemat pe sfetnic si i-a povestit perepetiile sale: Ai avut dreptate¦Asta in ce ma priveste. Dar in ce te priveste? Doar ai stat la inchisoare! Ce lucru bun vezi in asta? Și asta a fost spre bine, a raspuns inteleptul fara urma de indoiala. Daca nu m-ai fi bagat in inchisoare, m-ai fi luat cu tine la vanatoare, si nu se stie care ar fi fost deznodamantul pentru mine, pentru ca degetele mele sunt intregi¦
Din Konstantin V. Zorin, Daca puterile sunt pe sfarsite. Razboiul si pacea omului cu el insusi, Editura Sophia, 2015
