…Tu iarasi vii printre straini…
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. Se naste in mijlocul nostru. Mereu. An de an. Liturghie dupa Liturghie. Zi dupa zi. E memoria permanenta pe care Biserica ne-o propune zi dupa zi, clipa dupa clipa. Asemeni unui izvor al cunoasterii imanente, din care se naste mistica rezistentei la rau si orgolii nestavilite, asceza lucrului bine facut, rezistenta la minciuna ridicata la rang de lege. Pare putin, veti zice. Iar eu am sa va spun ca din aceasta memorie vie ni s-a renascut libertatea. Incheiem un An Centenar si intram in al 30-lea an de Libertate asumata prin efort democratic si prin aliniere la valorile multiple ale unui secularism obiectiv, dese ori deranjant, dar care asigura evadarea din zona de dictatura si idolatrizarea abjecta catre care partinicul si manipularea ideologica pot duce. Suntem liberi doar pentru ca Libertatea are fiinta adevarul. Iar Adevarul se naste in ieslea de lava impietrita a Betleemului. Pruncul Betleemului restaureaza, in primul rand, accesul nostru la adevar ca forma de existenta a unei Imparatii a Adevarului, Imparatia Cerului. Poate pentru unii doar poveste. Pentru crestini adevar. Vom muri si vom fi liberi- uitatul strigat de lupta al Revolutiei, nu se nastea din dialog politic si nici din cursuri semipreparate in docile alcovuri fals academice. Ci in inima lor, a celor care au raspuns cu viata. A celor care, auzind suierul glontului in sufletul lor, au reconsiderat toate prioritatile vietii de pana atunci si au ales: mai bine mort si liber decat un zombi al unei libertati inchipuite.
De aici greutatea Craciunului. Din afundarea praznuirii Sale sub masca propriei noastre masti, din pierderea Copilului Ceresc sub identitatile consumismului si ideologizarii saraciei, sub stupida idee a opozitiei intre viata de crestin si comportamentul derutant al crestinilor, ei insisi oameni. Nu. Craciunul nu-i despre crestini sau necrestini. Nu-i despre rai sau buni. Nu-i despre putere sau opozitie la putere. Ci despre El, Iisus Hristos. Greu identificabil ca Imparat in zloata ce duce spre pestera Betleemului ori in Scuipatul Insangerat de pe Culmea Golgotei. Doar El ramane egal cu Sine, Hristos Dumnezeu. Constanta ce tine lumea in aria gravitationala a unei omenii vesnice, vindecate de El, azi refractare tocmai la izvorul vindecarii Sale de robie, Libertatea intrupata in iubire adevarata. E greu sa vezi. Mai ales cand solzii ideologiilor resapate ale ereziilor de odinioara lovesc in irisul de mag vazator de lumina a Stelei care lumineaza locul nasterii. Stea nu in cinci colturi, ci in 14 precum erau neamurile ce leaga Dumnezeirea lui de omenia noastra. Pe care Voda Nicolae Mavrocordat, la 1717, o fixeaza, in argint smuls din taina pamantului romanesc, de marmura ce protejeaza ieslea din Betleem.
Venit mereu printre straini, Hristos se incapataneaza sa ne tina partea, admirand schijele de luminoasa omenie ce tin lumea ridicata spre Altarul cerului. Mereu chemati la Betleem sa praznuim Nasterea Sa ne incapatanam sa-i grabim Golgota. Nu pentru ca nu stim. Ci pentru ca ne instrainam cu usurinta de ceea ce stim. Și ne dam nevinovati cand se vadeste dreptatea Lui, legata dumnezeieste de libertatea noastra. Romania a rostit lumii, in ultimii 100 de ani, un singur adevar: Vom muri si vom fi liberi! Pe haturi de munte, in colturi uitate de cimitir 364 de zile din 365, in luncile cu fan inflorind sub pamanturi, atarnati in cuiele urii de peretii temnitele comuniste ori in haurile peste care astazi se rostogoale o Dunare ce seaca Dunarea, sub tainica odihna a crucilor din munti, putrezite de ploaia indiferentei noastre coclite de uitare ne zac ei, colindatorii nepereche, colindand colind de libertate. Adica de Hristos. Minciunii de acum, rusinii in care suntem tarati cu forta unei dictaturi nemernice nu-i vom putea opune, crestini fiind, decat rezistenta prin Inviere. Iar ea se naste in coltul de Rasarit al Betleemului, sub chipul acesta tainic al unui Bebelus ce ne mantuie, dand fiinta libertatii noastre, Adevarul. Colindam Doamne, Colind. Vom muri si vom fi liberi. Fii-ne Libertate Doamne, nu lasa Romania fara colindatori. Și de-ar fi sa te colindam de sub pamant, tu vei sti ca am refuzat sa te instrainam de sufletul nostru. Esti Libertatea din cer implinita intru ale vietii noastre. Colindam Doamne, colind…
Pr. Constantin NECULA
