Tu nu ai sa mori niciodata
Cu aceasta inchei deobicei predica de la cuninie: ca numele de mire si mireasa nu dureaza 24 de ore, si ii indemn ca atunci cand ne intalnim, sa imi spuna: Parinte, iata mireasa mea! Parinte, iata mirele meu!
Si apoi le spun un lucru pe care l-am aflat de la parintele Staniloae, desi am aflat ca el apartine de fapt ca structura unui preot francez, ca cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care un mire o poate spune unei mirese si mireasa mirelui sau este: Tu nu ai sa mori niciodata!
Exista un moment al insistentei mele pe acest: Tu nu ai sa mori niciodata. In vara anului 2006, un prieten foarte bun de-al meu, de numai 29 de ani, tata a trei copii, judecator in plina cariera, a murit; un cancer absolut nenorocit. Sotia lui a zis ca vrea sa scrie ceva special pe cruce. Si eu n-am inteles ce a vrut sa spuna atunci. Si cand m-am dus la parastasul de 40 de zile, pe cruce scria cu albastru, culoarea preferata a celui decedat: Tu nu ai sa mori niciodata . A fost prima data in viata mea cand am simtit ca nadejdea invierii a biruit deznadejdea mortii. Pentru ca gesturile si toate actele legate de cununie nu sunt contracte semnate pe termen limitat.
Exista o plida teribila. Unul din parintii Lavrei Pecerskaia povesteste ca, intr-un sat de langa Odessa, murise nevasta unui bogatan. A ingropat-o omul, a plans-o un an, doi, trei, patru, si dupa vreo cinci ani de zile s-a gandit sa se insoare cu o fatuca mai tanara din sat de acolo, care avea si ea valorile ei.
In noaptea de dinainte de nunta, cand era totul pregatit. nunta aproape pornita, bairamul pregtit, in somn i se arata prima nevasta. El, speriat: Ce faci aici, Katia? (sau cum o fi chemat-o). Si ea zice: Am venit la nunta. Pai cum, ca tu ai murit!. Pai eu am murit, dar am ramas sotia ta! Si pocaindu-se respectivul, s-a calugarit in cele din urma, toata averea a dat-o si s-a pocait. Poate ca asa ne-am trezi la realitate. Stiu eu?¦
