Un oftat din inima face mai mult decat orice rugaciune

Parinte, ce ne sfatuiti sa facem atunci cand avem in fata o carte de rugaciuni, iar gandurile ne zboara la cele lumesti?

 

Eu sunt pentru rugaciunea din inima.

 

Momente de suisuri si coborasuri exista chiar si-n lumea sfintilor. Si la ei pot exista momente de vid.

 

Daca in timp ce te rogi o sa vina duhuri rele sa-ti schimbe mintea de la rugaciune, nu trebuie sa te temi. Nu exista crestin sau monah sa nu fie ispitit cand se roaga. Cand sunt astfel de treceri, de la o traire la alta, nu trebuie sa incetam a ne ruga macar cu gandul.

 

Puterea rugaciunii este grozava. Unii se intampla sa piarda din calitatea rugaciunii. Altii, care se roaga cu inima smerita, simt cum le vine asa, ca o mangaiere. Si ei se roaga din nou, la fel de sarguitori, se roaga numai sa le vina mangaieri, dar astfel de mangaieri pot sa vina si de la diavoli.

 

Nu va dati seama cat de bucurosi sunt diavolii sa te tina in starea aceasta de falsa linistire, ca tu sa ramai insensibil fata de adevarata mangaiere a unei rugaciuni rupte din inima, fara interes, fara oprire. Imi spunea o fetita, o studenta la Medicina: Parinte, mi-am cumparat toate cartile de rugaciuni, acatistiere si pe toate le citesc, dar sunt momente cand gandul imi zboara de la rugaciune.

 

Rugati-va smeriti, sa-L aduceti pe Dumnezeu in inimile voastre, decat sa te inalti cu mintea si sa te ratacesti cumva pe sus, mai bine sa nu fii nimic!

 

Eu nu sunt pentru rugaciunile din carti, sunt pentru cele simple, sincere si traite. Smeriti-va si iar smeriti-va !

 

Extras din interviul cu Parintele Arsenie Papacioc, realizat de Mariana Borlovean