Un preot nu mai e un om; ci jertfa unui om adaugata celei a lui Dumnezeu. Aceasta este preotia…
Cu timpul mi-am explicat de ce anume in ochii tatalui meu era mai degraba o icoana, adica o faptura cereasca, decat un locuitor al pamatului.
Explicatia era foarte simpla. Toata lumea stie ca slujitorii desavarsiti, servitorii autentici, cei care slujesc in locuintele imparatesti si traiesc tot timpul in intimitatea marilor domni, sfarsesc prin a-i imita. Dupa un anume timp, toti valetii castelelor si ai marilor case princiare imita vocea, intonatia, cuvintele, gesturile si obiceiurile stapanilor lor. Orice servitor credincios ajunge in chip automat, chiar fara sa vrea, un imitator al stapanului sau. In toate. Un servitor fidel se identifica pana-acolo cu stapanul sau, incat devine umbra lui, semanandu-i in toate si urmandu-l pretutindeni.
E ceea ce s-a intamplat si cu sarmanul meu tata, slujitorul credincios al lui Dumnezeu. Privirea sa ingereasca, glasul sau ceresc si dulce, mersul sau imaterial, ca un zbor de ingeri, toate aceste lucruri faceau din el mai degraba o faptura cereasca decat pamanteasca, pentru ca acestea sunt insusirile lui Dumnezeu. Ale Stapanului sau. Caci tatal meu isi petrecea toata ziua impreuna cu Stapanul sau. Tatal meu se destepta in prezenta lui Dumnezeu, se culca in prezenta lui Dumnezeu. Manca in prezenta lui Dumnezeu. Nu avea pe pamant o alta grija decat sa slujeasca Stapanului sau. Nu avea problemele sale, parerile lui, treburile sale. N-avea decat parerile lui Dumnezeu, gandurile lui Dumnezeu, si nu lucra decat ceea ce Dumnezeu ii poruncea sa faca. Era ceva normal. Nici un servitor credincios nu are ocupatii personale; lucreaza doar pentru stapanul sau. (¦)
Tatal meu fiind nascut slujitor in cer, si toti inaintasii sai fiind slujitori in cer reziditi pe pamant, in Biserica, , era cat se poate de firesc ca ei sa uite putin cate putin felul de a fi al pamantului si sa adopte felul de a fi, limba si obiceiurile cerului. Tatal meu si toti stramosii sai erau mereu imbracati in tinuta de serviciu. Aveau de asemenea obiceiurile, limba, gesturile slujirii lor. Se comportau in toata vremea exact asa cum se comportau cand se aflau in fata Stapanului lor, in locuinta Acestuia, in lacasul sfant, adica in cer. Tatal meu imita, cum este firesc pentru orice om, nu numai pe Stapanul sau, care e Dumnezeu, dar si pe impreuna-slujitorii sai, care sunt arhanghelii, ingerii, heruvimii, serafimii, sfintii, mucenicii, marturisitorii, dascalii Bisericii, si proorocii. Toata vremea era impreuna cu ei
***
– Nu, a raspuns tatal meu. Nu esti preot asa cum esti muncitor, functionar sau mestesugar. Nu esti preot pentru a face ore de birou, cu pauze, cu zile de vacanta. Esti preot in permanenta. Neintrerupt. Fara odihna. Fara nici un ragaz. Zi si noapte. Si asa cum te poti adresa lui Dumnezeu oricand, la orice ora din zi sau din noapte, si pentru orice cerere, fara teama de a deranja, tot asa trebuie sa poti veni oricand si pentru orice motiv la preot¦
