Unde esti, Doamne?

Icoana nu poate lipsi din viata crestinului, este o marturisire a credintei in Dumnezeu. Doar ca de multe ori le adunam fara nici un rost, lipsindu-le de cinstea si evlavia cuvenitita. Nu cantitatea icoanelor procurate ne apropie de Dumnezeu si sfintii Sai, ci dragostea pe care le-o aratam. Acest adevar vine sa-l sustina si urmatoarea intamplare. 

 

Un tanar a fost inrolat in armata sovietica (pe timpurile URSS) si a fost repartizat intr-un detasament unde majoritatea erau musulmani sau necredinciosi. Baiatul a fost crescut de parinti in dragoste fata de Mantuitorul Hristos si in armata a mers purtand la gat o mica cruciulita. Cand ceilalti au observat prezenta crucii, au incercat sa-l oblige s-o scoata. A fost batut, umilit, dar nu a permis sa i se scoata crucea. Daca au inteles ca nu-l pot frange pe aceasta cale, l-au obligat sa faca cele mai injositoare si grele munci. El incerca sa-si pastreze credinta si sa nu cedeze.

 

Intr-o noapte, semidezbracat, pe o ploaie rece, a fost obligat sa descarce un camion cu carbune. I s-a interzis sa mearga la culcare pana va finisa.

 

Dupa cateva ore de munca, obosit si inghetat, s-a aszezat pe pamant si a inceput sa planga:

 

-Doamne, unde esti? Te iubesc atat de mult, stiu ca si tu ma iubesti, dar de ce nu ma ajuti? Sunt gol, murdar, inghetat si ud leoarca. De ce nu esti aici cu mine? 

 

-Sunt cu tine! – a auzit un raspuns.

 

A privit in jur, dar nimic. 

 

– Unde, Doamne?

 

– Chiar jos, la picioarele tale, si mai gol, murdar, inghetat si ud.

 

Baiatul a privit in jos si a vazut un ziar, intr-adevar ud si murdar. L-a deschis si a vazut o icoana a Mantuitorului. 

 

A incercat sa doseasca ziarul, apoi l-a uscat si a decupat icoana, a incleiat-o pe un cartonas si o pastra ca pe cel mai de pret odor. 

 

Dupa cum a marturisit el insasi, aceasta icoana i-a fost de mare ajutor si atunci, dar si cand a revenit acasa. 

 

***

Noi ce evlavie avem fata de multimea icoanelor si iconitelor din casa? Astazi avem foarte multe, dar prea putina dragoste atat fata de ele, cat si fata de Dumnezeu.