Vino, sa te iau in brate!
El ne cheama si ne invata sa coboram in noi insine, in iadul din noi care ne impiedica sa ne sfintim. El ne asteapta acolo si mare ne va fi bucuria scoaterii noastre din intunericul memorat in adancul firii. Acolo in adanc sunt balaurii, sunt serpii, sunt amintirile, sunt tinerea de minte a raului, sunt spaimele, sunt ranile pe care le-am primit si la care am reactionat fara Dumnezeu, cu frica, cu invidie, cu ura, cu minciuna, cu ce am putut, ca sa supravietuim.
Dumnezeu nu zice de ce ai mintit, de ce ai omorat, de ce ai facut acel pacat… Niciodata nu pune intrebarea asta, fiindca El stie de ce. Intrebarea Lui este: De ce nu vii la Mine sa te vindec, sa te odihnesc, sa te mangai? Vino sa te odihnesc, vino sa te mangai, vino sa te iau in brate!.
Povesteam, poate ati mai auzit, cum intr-un seminar cu niste copii ai strazii am facut un exercitiu. Fiecare copil se aseza, pe rand, pe un scaun si avea in fata lui un scaun gol. Ii spuneam fiecaruia: Uite, tu esti Dumnezeu si acolo, in fata ta, e sufletul tau. Ai murit si ai ajuns la Judecata. Dar tu acum esti Judecatorul. Ce-i spui sufletului tau?.
Fiecare se uita si spunea lucruri de genul: Ma, de ce-ai plecat de acasa? De ce ai furat? De ce ai tras din punga? Du-te la iad!. Altul a spus: Du-te putin in iad sa vezi ce-i acolo, si apoi du-te inapoi pe pamant si lasa-te de drog!…
In grup era si un baietel de vreo cinci anisori, Costel. Desi nu vorbea niciodata, l-am asezat si pe el pe scaun si i-am zis: Uite, Costelus, aici e Dumnezeu, tu esti Dumnezeu, si acolo e Costelus, Costel, ce-i spui? Acum esti Dumnezeu, ce-i spui acestui copil?. Dupa mai multe indemnuri, spre uimirea mea, a vorbit si a zis: Vino, ma, sa te iau in brate!.
Acesta este Dumnezeu, copiii mei! Doar ca avem nevoie sa devenim copii ca acest Costelus ca sa-L cunoastem asa. Din pacate, omul mare poate sa aleaga dreptatea si nu mila Domnului. Un Costelus facut mare, detinut pe viata, cand l-am intrebat ce-o sa-i faca Dumnezeu la Judecata, a zis: Pai, o sa ma trimita in iad!. Eu i-am zis: Ba nu, o sa te ierte!. S-a albit la fata si a zis: Nu-mi convine!. De ce? Pai, nu e drept, eu am omorat!… Intelegeti, acest orgoliu al meu de a fi drept, de a face dreptatea mea, ma poate face sa aleg iadul! Sa nu fie!
