Zece pasi spre fericire
Fericit cel ce, luminandu-si ochii inimii, Il vede in sine intotdeauna pe Domnul ca in oglinda, ca va primi usurare de patimi si de gandurile viclene.
Fericit cel ce iubeste cuvintele cele frumoase si bune si uraste cuvintele de rusine si stricatoare, ca nu va cadea in robia celui viclean.
Fericit cel ce-si zideste aproapele cu frica de Dumnezeu si nu amageste sufletul sau, temandu-se in tot ceasul de toiagul din fier al Pastorului Celui Mare.
Fericit cel ce asculta de aproapele sau asa cum place lui Dumnezeu si rabda cu recunostinta necazurile, ca va fi incununat, facandu-se marturisitor in Domnul.
Fericit cel ce iubeste infranarea cea cu dreapta socotinta, care nu va fi supus osandei pentru pantecele sau, ca un iubitor de placeri si un necurat, ca va fi marit in Domnul.
Fericit cel ce nu se imbata de vin, ci totdeauna se veseleste de aducerea-aminte de Domnul, de Care se veselesc necurmat toti Sfintii.
Fericit cel ce isi iconomiseste averea asa cum place lui Dumnezeu, ca nu va fi osandit de Mantuitorul ca un iubitor de arginti si nemilostiv catre aproapele sau.
Fericit cel ce are trezvie in rugaciune, in citirea cuvantului lui Dumnezeu si in faptele cele bune, ca se va lumina si nu va adormi intru moarte.
Fericit cel ce s-a facut minunata mreaja duhovniceasca si pe multi i-a vanat Stapanului Celui Bun, ca Domnul il va lauda pe el foarte.
Fericit cel ce s-a facut minunata pilda pentru aproapele si nu a ranit constiinta semenilor cu fapte netrebnice, ca va fi binecuvantat in Domnul.
(Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni scoase din facerile Sfantului Efrem Sirul si asezate dupa randuiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas, Editura Sophia, Bucuresti, pp. 82-83)
